sta la baza acestui toponimie este un derivat in -ko al lui did (< déd'b « bunic »). Prin urmare, nici in cazul acestui toponimie nu sìntem in prezen|a conservarli unni g slav comun.
    Ajadar toponimieele prezentînd un aspect slav cu g trecut la h, pe de o parte, §i cu g pàstrat, pe de alta, din nord-estul târii nu ne îndreptâ^esc sa presupunem perindarea în acele regiuni a doua straturi etnice slave, unul mai vechi, care ìl pronunta pe g ca o oclusiva, peste care s-a açezat unul mai nou, care pronunta h in loc de g. Toponimieele cu aspect slav care prezintâ un g oclusiv sìnt de fapt toponimice rominesti, in sensul ca au fost create de popu-latia romîneascâ. ìn únele cazuri constatàm existenta unor toponimice de formale slava, ca de pildà Bagau, Dragomirna, Dragova, Gadinli, care îl au pe g pâstrat (doua dintre ele prezintâ chiar metateza grupului *or în tre consoane), dar acestea nu par a proveni de la alt strat slav, adicâ slav meridional, ci slavii de est (ucrainenii), care au créât toponimia slava a nord-estului {.arii noastre, au pronuntat în anumite condili un g ocluziv, ca de pildâ în împru-muturi stràine (romîneçti) §i în nume de persoane împrumutate de la romîni, cum e cazul lui Bagu, Dragomir, Drag(os), Gîdea, care stau la baza celor patru toponimice sus-amintite.
    Numai despre toponimicul slav Zagra din nordul Ardealului, rn. Nâsâud, as putea afirma cu toatâ hotârîrea câ îl pâstreazâ pe vechiul g slav. Dar nici aceasta nu este o dovadâ a existentei unui strat slav mai vechi, deosebit de cel slav de est, care este reprezentat prin ' toponimice ca Rozavlea, Zalha eu h < g sau prin Lusca cu u < si. com. *ç, numele unui sat din rn. Nâsâud (<Lu(ka ucr. Ayuna «luncsoarâ », diminutiv de la jiyna < si. com. * Içka) lo1. Zagra dovedeste numai câ slavii din regiune, care au putut fi slavi de est, s-au asimilat înainte ca inovatia g > h sâ fi ajuns pînâ la eil02. în graiul romînilor §i al maghiarilor s-a putut pàstra, prin urmare, numai o formâ eu g. Ulterior, alte valuri de slavi, vorbind graiuri care prezentau trecerea g> h, au râspîndit toponimice, îndeosebi nume topice eu h (< g) §i în partile Zagrei.
    Pentru a putea râspunde eu certitudine la întrebarea, daeâ în nord-estul târii trebuie sau nu sâ presupunem douâ straturi slave, unul mai vechi, slav meridional, si unul mai nou, slav de est, e necesar sâ se cerceteze râspîndirea în toponimie §i a altor particularitâti fonetice slave. în douâ studii ale mele am stabilii pe baza toponimicelor de origine incontestabil slavâ — asadar eliminînd pe cele care pot proveni de la populatia romîneascâ sau maghiarâ — aria toponimicelor care prezintâ particularitâti fonetice bulgâreçti, anume si, jd (pentru si. com. *tj, *kli, *dj), ea, a (pentru si. com. *ë) §i in, Im (pentru si. com. *ç)103. Pfecum se poate constata din hàrtile anexate la articolele
     101	Atestat prima data la anul 1392 sub forma Luchka, ceea ce trebuie citit Lucka. Etimologia a fost data de N. Drâganu (Toponimie istorie, p. 94J. Vezi si N. Dràganu, Romînii in veacurile IX—XIV pe baza toponimiei çi a onomasticei, Bucuresti, 1933, p. 471.
     102	N. Dràganu considéra toponimicul Zagra ca provenit de la « Rusi ruteni (Antes) » înainte de secolul al XIII, cînd s-a schimbat g în h. Vezi Dràganu, Roniînii in v. IX— XIV, p. 470.
     103	E. Pe tro vi ci CjiaenHO-6ojizapcKan mononuMuna na meppumopuu PyMUHCKOü Hapodnoü Pecnyôjiunu, în « Romanoslavica », I, p. 9 urm. ; id., Toponimice de origine slavo-bulgarâ pe teritoriul R.P.R., în CL, II, p. 23 urm.; id., Toponymes roumains d origine slave présentant le groupe « voyelle + nasale » pour si. com* g, în Contributions onomastiques, p. 33 urm.
57