opus slavofilismului, el n-a fost sträin oricärui slavofilism. Concluzia lui Koperjinski este clarä — Karavelov este numai un liberal.
      In generai, nici Koperjinski, nici colectivul istoricilor bulgari care au alcätuit « Istoria Bulgariei » in 1954 sau in 1958, nici colectivul istoricilor sovietici care au scris « Istoria Bulgariei » In 1954 §i nici al fi cercetatori bulgari si sovietici nu slnt de pärerea lui N. Kondarev. Nu putem insista asupra acestei probleme, dar deoarece ideologia lui Karavelov este strìns legatä de istoria §i lupta emigratiei bulgare din Rominia, problema intereseazä §i pe istoricii romlni a§a cum li intereseazä pe istoricii §i pe literatii sìrbi, Karavelov ocupìnd un loc de frunte in perioada de inceput a noii literaturi slrbesti. Istoricii sovietici, la fel interesafi, au adus serioase contributii la lamurirea acestei probleme In care mai existä totu?i multe elemente controversate. Publicarea articolelor §i corespondenfei lui Karavelov din perioada 1860—1869 este un pas serios in aceastä privinjä, dupä cum o contribujie de seamä este lucrarea de faja. Tocmai aceasta este ?i motivul pentru care editura Partidului Comunist Bulgar a considerat necesarä publicarea ei, chiar dacä pärerile autorului contrazic pe acelea ale majoritätii cercetätorilor.
      Lucrarea lui N. Kondarev se cite§te uijor, fiind scrisä ìntr-un stil aträgätor iji purtìnd In ea ceva din atmosfera de largä generozitate §i de infläcäratä luptä, care Insorte tot ceea ce este In legäturä cu märeaja figura a lui Karavelov. Autorul a procedat bine adäugind la finele carpii o serie de note explicative, programul Comitetului revolutionär bulgar In cele douä redacjii ale lui, o bibliografie ?i un indice.
                                                                 Constunfin N. Velichl
      Constantin N. Velichi, Miscärile revolutionäre <le la Bruita din 1841 —1843. Socie-tatea de jtiinte istorice ¡ji filologice din R.P.R., Bucure^ti, 1958, 426 p.
     Monografia de fa|ä e alcätuitä din douä parti foarte distincte. O primä parte (pp. 11—200) cuprinde studiul propriu-zis al evenimentelor revolutionäre din anii 1841 — 1843, iar In partea a doua autorul publicä un numär de 214 documente §i acte de arhivä, ln legäturä cu evenimentele amintite (pp. 201 — 422). Sä ne oprim asupra lor, pe rind.
      Inainte de a intra In tratarea problemelor, Const. N. Velichi l§i insote^te studiul de o profa^ä, in care analizeazä in mod critic pozi(,ia istoriografiei burgheze fatä de evenimentele care formeazä obiectul acestei lucräri. De obicei, un astfel de capitol face parte din insali corpul lucrärii. Velichi concentreazä §i comparä In paginile acestei prefete, scrisä cu o deosebitä vervä ^tiinfificä, cea mai mare parte din contribuitile vechii istoriografii bulgare, romlne, ruse §i franceze, Incepind cu scurtele expuneri, cu caracter informativ, ale lui Vaillant (1844) sau Elias Regnault (1852) $i pinä la manualul de Istorie a Bulgariei din 1954. Mi se pare firesc a§a. Cititorul incepe lectura textului, informat fiind cä vechile cercetäri slnt incomplete, contin gregeii sau au tratat numai partial problematica acestor mi?cäri sociale.
      Studiul propriu-zis cuprinde §apte capitole, dintre care primele trei formeazä din punct de vedere istorie, partea introductivä a capitolelor urmätoare. E vorba de Bulgaria la sfirfilul sec. al XVIII-lea fi inceputul sec. al XlX-lea- (subtitlul: Situa(ia interna a impe-riului turcesc. Viaja poporului bulgar sub dominafia turceascä putea sä lipseascä, mai ales cä nu-i urmeazä un altul), de Bulgarii din Tara Romineascà fi din sudul Rusiei §i, In sfircjit, de Mifcàrile din Bulgaria in prima jumàtate a sec. al XlX-lea. Pornind de la caracterizarea situatiei In continuä decadenza a imperiului otoman, de la sfirsitul sec. al XVIII-lea §i inceputul sec. al XlX-lea, cu toate tendicele politice, economice si sociale centrifugale, caracteristice acestei perioade, autorul ajunge sä justifice din punct de vedere istorie emigrarea In masä a bulgarilorla nordul Dunärii, in 'f arile Romlne §i In sudul Rusiei. Acest
396