de niei un ajutor, ba intre^in Inca §i citeva mii de trintori, milioanele aeestea de oameni ascidtá in mod singarme de miile de trintori, care se ceartá intre ei Impinsi de patimile cele mai josnice, cele mai murdare si nicidecum de scopul pretins cu atita fá^árnicie: bínele poporului». Oare asa trebuie? isi inti-tuleazá Tolstoi foarte sugestiv naratiunea in care zugráve§te un tablou preg-nant al nedreptá^ii si exploatárii, dominind in societatea impartita pe clase. Pe de o parte, lucrátorii muncind in conditii din cele mai grele in mine si fabrici, táranii arind ogoare stráine, iar pe de alta, un grup de trintori, in cale§ti, mergind la petrecere. Calul cel mai pujin arátos ce trage la calea§cá valoreazá mai mult decit toatá averea unui taran, pálária uneia dintre fiicele boierului «costa o luna de muneá a unui sfárimátor de pietre, iar cravasa de moda englezeascá e plátitá cu cit primeste intr-o sáptáminá de muncá sub pamint báie]a§ul acela... ». Arátind cá nu a§a «trebuie sá fie » in viatá, Tolstoi indcmna pe «nenorocitii care muncesc, care suferá adesea de foame si totdeauna de lipsa lucrurilor celor mai neapárat trebuincioase » sá nu mai creada «in amágirile pe care le preda, din copilárie pina la virsta matura, falsa doctrina a bisericii si a statului».
     Si chiar dacá in articolul Un mimar de jurnal apare si reteta tolstoianá, dupá care o datá cu reeunoasterea «ca singnr adevár de netágáduit» a « eon§tiintei binelui si a ráulni», «vor dispare de la sine tóate relele de care sufár astázi» oamenii, nu aceastá notá determiná orientarea si sensul lui, ci ascutita criticá socialá §i ferma convingere exprimatá de scriitor in sfirsitul inevitabil al exploatárii si asupririi. «Suferintele umanitájii — isi incheie Tolstoi articolul — devin prea mari §i injeláciunea prea váditá ca situatia aceasta sá mai poatá dáinui mult timp. Din ce in ce oamenii se trezesc din via]a asemá-nátoare unui vis nebunesc la o realitate simplá si ínjeleaptá, si trezirea aceasta care a inceput, nu se poate sá nu se termine cu bine ».
     E ufor de inchipuit efeetul agitatoric pe care trebuie sá-1 fi avut publi-carea in ziarul « Democracia socialá » (de sub conducerea lui Antón Racalba§a) a unui extras din brosura lui Tolstoi despre foametea din Rusia, care stirnise vii comentarii in presa ruseascá si in care scriitorul demascá toatá « comedia » ajutorului acordat de guvern poporului infometat.« Gindi].i-vá numai! Guvernul si ministrii vor sá liráneascá poporul! Dar cine sint aceia care §i-au luat sarcina asta? Nobilii cinovnici ai imperiului rusesc vor sá liráneascá poporul, care el íi hráne§te pe dinsii. Un prunc vrea sá-si hráneascá doica; un parazit vroie§te sá hráneascá eopaeul pe care el insusi isi gáse§te existenta si viata. INIembrii claselor privilegíate care s-au ingrosat si s-au ingrá§at, gra^ie muncii miinilor scorojite ale poporului, se prefac cá vor sá se ingrijeascá de existenta acestui popor. Ce ironie amará in tóate aeestea ! »
     Un ecou tot atit de puternic in constiinja eititorului proletar trebuie sá fi avut si rindurile lui Tolstoi, infierínd mácelul rázboiului cu tóate « suferintele » lui « nimánui trebuincioase », cu toatá «indobitocirea, bestialitatea oamenilor » pe care el le aduce. Desigur cá nici aprecierile lui Tolstoi asupra rolului artei in societate nu au fost traduse si publícate in mod intimplátor de ziarul « Romínia Muncitoare ». Cuvintele marelui scriitor rus cerind ca « arta sá nu fie privilegiul necuviincios al unei coterii de spirite de coruptiune si dezbinare, ci un factor activ si binefácátor vie];ii» puteau fi pretios indemn si temei pentru scriitorii progresisti din tara noastrá, care militau pentru o li-teraturá apropiatá de mase, pusá in slujba idealurilor de eliberare ale poporului.
178