Spiawinski, J.Otrebski, P. Arumaa, J. Kurylowicz), altii — ca rezultatul unei dezvoltäripara-lele a tendinjelor lingvistice mo?tenite din indo-europeanä (E. Fraenkel, Jan. M. Endzelin).
      Bogatul material lingvistic adus in discutiile de pinä acum pledeazä, dupä pärerea autorului, pentru luarea in consideratie, ca punct de pornire in viitoarele investigaci, nu a comunitä^ii lingvistice indo-europene in Ìntregul ei, ci a unei singure parti, si anume, a aceleia din care s-au desprins intr-o perioadä, care nu a fost incä strict delimitata, dialec-tele care, cu vremea, au in trat in componenta grupelor lingvistice baltica si slava. Din acest unghi de vedere, fata de cele douä ipoteze de pinä acum se impune o a treia, la care Tadeusz Lehr-Splawinski ajunge pe baza unei noi sistematizäri a materialului cuprins in lucrarea sa, O pochodzeniu i praojczyznie Slowian (Despre originea fi patria primitivà a slavilor, Poznan, 1946) §i, in special, a faptelor de limbä prezentate de indo-europenistii comparatisti: E. Fraenkel (Die baltischen Sprachen, Heidelberg, 1950), W. Porzig (Die Gliederung des indogermanischen Sprachgebietes, Heildelberg, 1954), V. V. Ivanov (O aitane nun xemumcKOao H3UKa d/in- cpaenumejiinto-ucmopunecKoeo uccjiedoeaHun cjiaemicKUX H3biKoe, «Bonpocbi cJianfiucHoro H3MK03HaHHH», 2, Moscova, 1957).
Dialectele indo-europene din care s-au desprins cu vremea grupele lingvistice baltica §i slavä nu constituiau incä in perioada desträmärii comunitàri lingvistice indo-europene
o	unitate dialectalä omogenä, ci se compuneau dintr-o serie de graiuri inrudite cu numeroase diferenreri in domeniul structurii gramaticale.
      Cercetarea träsäturilor dialectale, care uneau pe stramoni balticilor si slavilor, luati Impreunä sau separat, cu alte grupuri indo europene fac loc presupunerii cä numai aceste träsäturi nu puteau constitui garanzia dezvoltärii comune ulterioare balto-slave. Conditiile acestei comunitär, bogat ilustratä prin inovafii gramaticale §i lexicale comune, au fost create abia dupä completa separare de celalalte grupuri indo-europene, pe teritoriile fioi, in care expansiunea indo-europeanä a gäsit un substrat etnie §i lingvistic comun. In urma asimilärii substratului lingvistic, s-a ajuns la crearea, in sinul dialectelor destul de diferen-tiate la inceput, a unor noi tendinee §i particularitä|i lingvistice comune, care au favorizat dezvoltarea lor ulterioarä comunä, timp de cel pufin citeva veacuri.
      ln referatul lui Jan Otrcbski, Rozwój tvzajemnych stosunków mifdzy grupq jezykowq baltyckq a slowianskq (Dezvoltarea relatiilor dintre grupa lingvisticä balticä fi slavä, pp. 146— 148) este prezentat ca sigur faptul cä cele douä grupuri au vorbit o limbä comunä pinä la inceputul primului mileniu l.e.n.
     Limba slavilor si-a pästrat in mare mäsurä caracterul unitar, imbogàfindu-se cu elemente de origine iranicä. Pe la jumätatea primului mileniu al erei noastre slavii i§i pierd unitatea de limbä.
      Grupul baltic a fost impar^it de cätre triburile finice, pentru o perioadä destul de lungä, in douä ramuri: ramura de räsärit §i cea de apus. Existen^a acestei perioade explicä deosebirile importante dintre limba prusienilor §i limbile baltice de räsärit — lituanianä iji letonä. Tot acum apar o serie de forme pronominale ?i prepozitionale comune limbii prusiene §i slave, ca rezultat al apropierii dintre cele douä grupuri Invecinate.
      Ramura balticä räsäriteanä a venit din nou in contact cu slavii, dupä ce triburile care vorbeau o limbä finicä §i care-i despärtiserä o vreme, au dispärut. Ca urmare a reinnoirii relatiilor balto-slave, au apärut noi particularitäti teritoriale comune de limbä.
      O	nouä perioadä in dezvoltarea relatiilor balto-slave se stabilente dupä descompunerea grupului baltic de räsärit §i aparitia limbilor lituanianä si letonä. Aceasta din urmä inträ in strinse legäturi cu limbile slave de räsärit, aläturi de care dezvoltä, in diferite perioade,
o	serie de träsäturi comune.
      Comunicarea lui Witold Hensel, O tzw. baltoslowianskiej archeologicznej wspólnocie kulturotvej (Despre afa-numita eomunitate culturalä arheologicä balto-slavä, pp. 149 — 158), ne demonstreazä cä nu numai datele lingvistice converg spre unitatea celor douä grupuri. Izvoarele arheologice permit ipoteza existentei unei comunitär balto-slave intre anii 1800— 1200 i.e.n., pe teritoriul care se intinde cu aproximatie intre gura Niemenului, cotul Niprului, confluenza Vistulei cu Sanul si peninsula Hel.
      Jan Czekanowski, in Zagadnienie praojczyzny slotvian in ich róznicotvania sig (Problema patriei primitive a slavilor fi a diferen(ierii lor, pp. 137 —146), sustine de asemenea necesitatea folosirii cunostintelor de arheologie §i antropologie in stabilirea patriei strä-rriosilor slavilor. Datele antropogeografice ne indicä continuitatea populatiei Europei, fluctuatiile antropologice ale populatiei coincizìnd in mod strict cu fazele istorice de migralie a popoarelor.
      Dupä intensificarea elementului mediteranean in Europa centralä in prima perioadä a epocii neolitice, urmeazä infiltrarea elementului armenoidal in ultima perioadä a acestei epoci, ca o urmare a expansiunii popoarelor asiatice.
362