Dintre inovajiile lui Maiakovski privimi nemijlocit procedeele de versificare, cele mai cunoscute sint : inlocuirea ritmului silabo-tonic cu cel tonic (iar adesea §i neregularitatea completa a ritmului in sensul cà nu este respectatà nici constan ta silabelor accentuate in fiecare vers), a§ezarea cuvintelor dintr-un vers in scarà §i preferinta vàdità pentru asonanjà in loc de rima. Cercetarea in amànunt a acestor aspecte depà§este obiectul studiului de fata si le vom trata ìntr-o lucrare aparte. Deocamdatà e necesar sa subliniem totusi cà §i aceste « particularitaji » izvoràsc organic din principiile estetice si din sistemul de imagini. In càutarea cailor celor mai eficiente pentru cìstigarea (mai exact cucerirea) auditoriului, Maiakovski nu putea sa nu abandoneze procedeele prea « uzate ». Antiepigonismul sàu nu putea sa nu caute ritmuri noi, cu ait mai mult cu cit poetul socotea cà « ritmul este forja esentialà, energia esentialà a poeziei » care nu poate fi asemànatà decrt cu electricitatea sau magne-tismul. De aceea, fiecare poet « trebuie sà-§i dezvolte simjul ritmului ».33 Ritmul lui Maiakovski s-a nàscut ca un corolar din incandescenta sentimen-telor sale, iar asezarea in scarà a cuvintului e o consecinjà fireascà a necesi-tàjii pe care o resimtea acut poetul de a reliefa cuvintele-cheie, acelea pe care se bazeazà. ca pe niste piloni, continutul. De aceea si regulile prea rigide ale « rimelor clasico » au fost abandónate in favoarea unui sistem complex de asonante, aliteratii interioare si rime compuse, mai suple si ca atare dind mult mai multa liberiate de mi§care poetului pentru a aseza si transforma rime in explozii (nea§teptate) §i a lega mai strrns, prin rimà, elementele esentale ale imaginii. De§i respingea cu hotàrire orice prejudecatà interdictionalà in materie de rima, Maiakovski lucra ca nirneni altul pentru a da fiecàrei consonante lingvistice sclipirea unei scintei, ajungrnd uneori, in aceastà muncà de titan, pinà la veritabile ecuatii poetice, cum ar fi de pildà acest vestit final al poemului « E bine ! » :
                             JleT «o cma
                                    pacmu
                          naM
6e3 cmapocmu.
                             Toh ot eoda
                                     pacmu
                              Hameii óodpocmu.
                                  CjiaBTe,
Mojiom
                                            u cmux,
                               3eMjno Mojiodocmu.
    Ultima rimà ar putea fi scrisà si asa : mojiot + cthx = mojiojjocti,, ceea ce rnseamnà munca -f poezia = tinere^ea. Aceastà concluzie ar putea fi plasatà ca un fel de « motto » in fruntea intregii creatii a lui Maiakovski. Poet al revolutiei in prirnul rrnd, ìncrezàtor ca nimeni altul in forta mobili-zatoare a artei, marele poet si-a durat un monument imperisabil prin consec-venta cu care a cheltuit tot geniul sàu in slujba cauzei de neinvins a comu-nismului.
     33	Despre munca scriitorului, pp. 59 — 60.
154