izbutit sa identifie autorul lor, sa aflu localitatea in care acest autor, necunoscut pina astàzi, a desfasurat o bogatà activitate cârturâreascâ, precum si data aproximativà la care putem referi cele doua texte de mai sus. în cele ce urmeazà ina limitez la cìteva informafii, foarte sumare, spie a pune în curent pe cititori cu ceea ce consider a fi cea mai veche íncerc are de gramaticá romîneascâ, aflata pînâ în momentul de fafa.
    Autorul, anume grâmâticul Staicu, a fost identificat, printre áltele, pe baza a doua însemnâri autografe, trecute la sfîrçitul traducerii sale din limba slava ìn limba romînâ, a nnei culegeri de texte religioase, pâstratâ ìn manu-scrisul 1570 din Biblioteca Academiei B.P.B. în prima ìnsemnare ni se arata locul §i timpul cìnd a efectuat traducerea cartii: « începutâ fu a se serie aceastà dumnezeiascd si prea bund carte... ìn cetatea Tìrgovistei, ìn anii de la facerea lumii 7176 (1667), in luna lu noembrie 26... Si ispravila fu cartea aceasta in anii 7177 (1669), in luna lu mai 21 de zile» (ì. 165 v).
     în cealaltâ ìnsemnare, autorul ìsi trece si numele : « Truditu-se-au la aceastà carte a o aduce de pre limba sloveneascà pre limba rumineascd... casa se lumineaze iubitorii de cetenie, eu mult pâcâtosul si intru toate gresitul Slaico grammaticul si slujiloriu Besearicii domnesti, loema den unghii moi si den coconie pana la bdtrineafe slujitoriu besearicii » (f. 166 r).
    Grâmâticul Staicu, slujitor al Bisericii domneçti din Tìrgoviste este una §i aceeasi persoanâ cu dascàlul Daniel de la mitropolia din Tìrgoviste 39, despre care çtim (vezi mai sus) câ era posesorul edifiei din 1619 a gramaticii lui Smotritki. In calitatea sa de dascàl la scoala de slavonie, care exista ìn Tìrgo-viçte încâ de pe timpul lui Matei Basarab, el preda ucenicilor sài gramatica slavà, evident dupà manualul de gramaticà a lui Smotrifki — editia din 1619 — pe care ìl avea la ìndemìnà.
    Constatimi ìnsà greutàfile elevilor romìni de a ìntelege gramatica slavà, Staicu s-a gìndit sà le-o explice in limba lor. Deci, ìntoemai cum au procédât în 1591, pentru înlâturarea unor dificultâti asemànàtoare, autorii Gramaticii elino-slave, la rîndul sàu, Staicu înjghebeazà un scurt text de Gramaticâ slavo-romlnâ, în care prezintâ p a r a 1 e 1, în limba slavâ si romînâ, notiunile a ceea ce numim astâzi morfologie, dar câreia el îi spunea Etimolo-g h i e. Iatâ propriile cuvinte ale autorului (din prefatâ) prin care motiveazâ scopili lucràrii sale : « Eu plecatul, deaca vreame ce intru înoâfâlurd chemat sînt, ca intru chiemarea mea sâ petrec si cum imi zie dascale, ca si cü lucrul si eu numele acesia sâ fiu plecalilor ai miei menici Intru invâtâtura gramatichiei, care mâcar desi nu foarte iaste mare adîneame a preaintelepciunii, ce fard de tilcuire neîn-teleasâ iaste. Pre aceasta a o tîleui am gindit (sau am sfâtuit) ».
     Meritul deosebit al lui Staicu consta în aceea cà, procedind la « tîleuirea » gramaticii slave a lui Smotriflci, el s-a strâduit sâ aplice procedee proprii în redactarea textului gramatical, prezentîndu-1 fàrâ paradigme, fârâ unele parti-cularitâti specifice gramaticii slave, renuntînd adesea la cele mai multe exemple care nu-§i gâseau locul potrivit în traducerea romîneascâ, introducînd áltele cît mai fi resti pentru gramatica limbii sale materne. în acest scop, el a formulât si terminologia gramaticalâ romîneascâ, necesarâ redârii notiunilor.
        Identitatea de nume s-a putut constata din alte doua note autografe ale sale, trecute pe manuscrisul slav înregistrat sub nr. 462 din Bibliotèca Academiei R.P.R. Pe f. 126 v. a acestui manuscris din secolul al XVI-lea, care a apartinut mitropoliei din Tîrgo-vi§te, la 1643 dascâllll nostru noteazâ : HcnHca a:¡ ^ HH0r»rp1¡u)Hi» rp.>.\uurin; k CmnHno, b \kr 3PHa, iar pe f. 124 v. e un ait autograf al sàu: îp»a\»h<>xt> A^hìha-k «t-k...
298