5.	Trebuie dezvoltate cercetàrile de sintaxà istoricà a limbii romìne, pe baza textelor vechi si noi de limbà, in vederea stabilirii pe cìt posibil exacte a interacfiunilor balcanice §i slavo-romine, care au dus la aparijia unor eategorii gramaticale asemànàtoare mai ales in romìnà §i bulgara.
     In ceea ce prive§te influenza, relativ restrinsà, asupra morfologiei, sint, dupà cum se pare, pu(ine de adaugat la cele ce se cunosc pina acum. Cu toate acestea, §i aici existà ìncà un cimp de cercetare in studierea, de pildà, a vocati-vului la substantive, a numeralului, verbului (formele reflexive, formarea unor timpuri compuse) etc. Astfel de cercetàri sint cu atit mai a§teptate, cu cit existà incà unele probleme controversate (de ex., problema neutrului).
     (j. O importanza deosebità o au cercetàrile asupra toponimiei de origine slava in primul rìnd asupra hidronimicelor. Studiile de acest fel vor aduce material nou in cercetàrile istorice slavo-romine, lucru ce se poate ìntrevedea astàzi, dupà apariZia articolelor recente ale acad. E. Petrovici consacrate problemelor toponimiei. Mai mult, eie sint menite sà aducà contribuZia romìneascà la « alcàtuirea unui repertoriu generai al hidronimicelor slave, care sà fie o parte a unui proiectat dicZionar toponimie generai slav pentru teritoriul de la Rin la Volga §i de la Marea Baltica la Marea Egee §i Adriatica»105.
     7.	Sarcini insemnate revin slavi§tilor nostri in continuarea §i dezvoltarea studiilor asupra redacZiilor romine§ti ale limbii scrise slavone (sec. XIV — XVII). Astfel de studii s-ar incadra in problematica mai largà — discutatà la Congresul slavi§tilor — legata de studierea rolului slavei vechi ca limbà de cultura comunà a slavilor de sud, de ràsàrit §i, in parte, a celor de apus (precum si, pina intr-o anumità epoca, a rominilor), de studierea istoriei tipurilor càrturàre§ti (KHHHiiihie) ale vechilor limbi literare slave, care, dupà cum se vede, sint tipuri ale unei limbi unice slave càrturàre§ti (KHJiJKiiocJiaBmi-CKHfi) sau « slave biserice§ti » (nepKOBHOCJiaBHHCKHÌi:)l06. Demnà de remarcat, in acest sens, este menZionarea in materialele Congresului slavi§tilor a unui tip special de limbà scrisà — vechea slavo-rominà (flpeBuepyMHHCKOCJia-bhhckiiìì) lo7, lucru extrem de important pentru sublinierea rolului cultural, lingvistic §i literar pe care 1-a avut aceastà limbà scrisà asupra dezvoltàrii ulterioare. a limbii scrise-literare romine§ti, a culturii §i literaturii romìne.
    8.	In legàturà cu aceasta, o importanZà deosebità o capàtà proiectul intoemirii unui dicZionar complet al limbii slavone din Jàrile Romine, dicZionar care sà fie in acelasi timp o contribuZie la lexicologia istoricà slavà §i la cea romineascà. In ceea ce prive§te primul aspect, e suficient sà ne referim la propu-nerea formulata la Congresul slavi§tilor de a edita un dicZionar al limbii slavone (nepKOBHOCJiaBHHCKnii) de diverse redacZii, propunere care a fost, in principiu, acceptatà de Comisia pentru colaborarea §tiinZificà internaZionalà 108. in privila celui de al doilea aspect, importanza unui astfel de dicZionar pentru lexicologia istoricà romìneascà este astàzi recunoscutà de tot mai mulZi cercetàtorilo9.
     105	Ibidem, p. 10.
     106	Ibidem, p. 5.
     107	Ibidem.
    108	Vezi V. V. Vinogradov, Ilmoeu iy Meotcàytiapodnoso cieada cjiaeuc-moe. . ., p. 498.
     109	Cf., de pildà, cele spuse de M. Z d r e n g h ea in articolul Pentru un die\ionar istorie al limbii romine (LR, III, 1954, nr. 3, p. 72): « Consideràm cà este necesar sà se scoatà material §i din textele scrise ìntr-o alta limbà (de ex. in slavà sau latinà), dar in care se gàsesc inregistrate cuvinte romine^ti, dacà acestea sint anterioare primelor texte romìne§ti ».
29