e faptul cà cea mai veche traducere romìneascà cunoscutà nouà pina acum a fost publicatà de o revistà care a jucat un rol important in istoria miscarii noastre muncitoresti si anume de « Contemporanul ». E vorba de traducerea cunoscutei nuvele Trei Morii, care a apàrut in « Contemporanul » in 1885 (nr. 10, 11, 12), redatà fiind dupà tàlmàcirea francezà a lui E. M. de Vogué, ce fusese tipàrità in « Revue des Deux Mondes » in nr. din 15 aug. 1882. Corecta §i completa, fàrà omisiuni sau adaosuri ale tàlmàcitorului, aceasta traducere este interesantà si pentru cà dovedeste pàtrunderea scrierilor lui Tolstoi in tara noastra inainte de aparitia càrfii lui E. M. de Vogué Le roman russe, care se socoteste adesca a fi ìnlesnit unor scriitori ru§i, si indeosebi lui Tolstoi si Dostoievski cunostinfa cu publicul cititor din Europa. Aceastà traducere a fost retipàrità peste citiva ani, in 1889 in ziarul « Ciocoiul »5 ce apàrea la Roman si se declara a impàrtàsi programul de luptà al « Muncitorului » (Iasi) §i al ziarului « Drepturile omului ».
    Momentul cind opinia publicà din Rominia fàcea cuno§tintà cu opera lui Tolstoi trebuie prezentat in aspectele sale caracteristice. Tolstoi era pe la 1880 un scriitor cunoscut nu numai in Rusia, dar §i in stràinàtate. Indeosebi ih Franta operele sale se bucurau de un mare succes si erau primite cu un viu interes, sporit mai ales dupà aparifia lucràrii Le roman russe al lui Vogué. De la 1875, cind apàruse tàlmàcità in Franta prima scriere a lui Tolstoi, si anume nuvela Doi husari, insolita de o prefatà a lui Turgheniev, numàrul traducerilor din opera scriitorului rus crescuse intr-un ritm rapid. Astfel au apàrut la intervale scurte douà tàlmàciri ale romanului Fericirea vietii de familie (1877 §i 1878), apoi s-a publicat in limba franceza nuvela Cazacii (1878), urmatà de douà traduceri ale romanului Rdzboi si pace (1879 §i 1884), cea din urmà bucurindu-se de un succes ràsunàtor.
    in primii ani de dupà 1880 stirneste o adevàratà vìlvà in Europa criza sufleteascà a scriitorului, cristalizatà teoretic in filozofia tolstoistà, care trezeste numeroase comentarii. Pentru un moment pare ca filozoful si predicatorul 1-au eclipsat pe romancier.
    Tocmai intr-un asemenea moment de subordonare a gloriei romancierului vilvei provocate de doctrinar a fàcut cunostinfà cititorul romin cu opera lui Tolstoi. E foarte judicioasà observatia lui G. Ibràileanu in articolul inc'ninat memorici marelui scriitor rus : « Romancierul Tolstoi n-a fost contemporan generatiei noastre. Cu noi a fost contemporan reformatorul social... marile lui romane au pàtruns in fara noastra si chiar in Europa, cind Tolstoi isi anatemiza nemuritoarele-i opere. Si, fàrà ìndoialà, cà zgomotul ce a fàcut reformatorul si apostolul a contribuii enorm la ràspindirea operei literare, pe care o renega »6.
    De aceste ìmprejuràri, nu lipsite de contradictii si cu un caracter oarecum aparte, trebuie finut seama cind analizàm procesul de pàtrundere al operelor lui Tolstoi in fara noastrà. Si intr-adevàr, dacà ar fi sà luàm perioada pinà la 1900 vom vedea cà marea majoritate a traducerilor publicate in acei ani sìnt scrieri in care se oglindeste filozofia tolstoistà sau in care gàsim cel putin ecouri ale ei. De pildà vom ìntilni numeroase povestiri moralizatoare, « popu-lare », cum le numea Tolstoi, din care o bunà parte au fost incluse de scriitor in Cadile de citire, pe care le-a publicat sau au fost tipàrite in colecfia
 5	L. Tolstoi, Trei Morti, «Ciocoiul» 1889, nr. 1 — 11/5 febr. — 4 mai.
6	G. Ibràileanu, Tolstoi, « Viata Romìneascà », 1910, noiembrie, nr. 11, p. 292.
175