amintite, in Moldova nu existä toponimice de origine slavä prezentînd parti-cularitäti fonetice slavo-bulgare. Comparînd aride toponimicelor slave de tip bulgar cu aria toponimicelor slave prezentînd h (< g) constatâm, ìn parlile Rìmnicului Särat §i ìn nord-estul Dobrogei, existenta atìt a unor toponimice cu h (< g), cìt si a unor toponimice cu ea (< *é). Aci se poate vorbi de douä straturi slave, in Dobrogea, au trait pîna în 1940 aläturi, in sate vecine, atît rusi (lipoveni) si ucraineni, cìt §i bulgari. E insä gresitä afirmafia cä in toatä Moldova existä toponimice slave — §i ìnca numeroase — de tip slav meridional sau bulgar. în studiul intitulât Sprachgeographisches aus dem Gebiete der rumänischen Toponomastik, apärut în Contributions onomastiques, acad. Iorgu Iordan imparte toponimicele slave de pe teritoriul Rominiei in toponimice mai vechi, provenite de la vechii slavi, ca de exemplu Bistrita, Crasna, Cerna, Cernul, Gradistea, Grädistea, râspîndite în toate provinciile, si toponimice mai noi, create de slavi diferentiati din punct de vedere lingvistic si care diferä de la o provincie la alta. în Moldova acest al doilea strat slav e ucrai-nean. Avìnd in vedere o formä ca Grädistea, prezentînd metateza grupului slav comun *or între consoane (> ra), stratul vechi slav din Moldova ar fi fost de tip slav meridional104.
    Dar formele Bistrita si Crasna din Moldova sînt forme tot atît de ucrai-nene, ca restul toponimicelor din aceastä provincie, iar toponimicul Grädistea (existä o singurä localitate cu acest nume in Moldova) a fost créât de romîni. în documentele din secolele al XlV-lea §i al XV-lea acesta din urmä nu apare ca nume de sat, ci numai ca nume topic (cu ocazia fixärii hotarelor unor mosii). Grädistea circula açadar ca apelativ în graiul populafiei romîneçti §>i servea la crearea de nume topice 105.
    De asemenea nici hidronimul Cernul, numele unui pîrîu cu totul neîn-semnat, un mie afluent al Tazläului, din rn. Moinestil06, nu a fost împrumutat de romîni de la o populatie « veche slavä », ìntr-o epoca anterioarä influentei ucrainene si pästrat pinä astäzi in pronunfarea romîneasca. Numele unor cursuri de apä atit de mici nu se conservä de obicei mult timp. Cernul apar-fine toponimiei minore — de altfel ca §i Grädistea — de datä relativ recentä 107. Cernul nu poate fi açezat pe acelasi plan cu Bistrita, Cerna (afluent al Dunärii), Crasna, numele unor rìuri mai importante apartinìnd asadar toponimiei majore. De aceea numelui de pìriu Cernul nu putem sä-i ati'ibuim o vechime mare. Faptul cä el prezintä (e ìn loc de co (cf. ucr. nopHUÜ « negru ») nu poate constitui o dovadä cä provine din epoca « veche slava », cum sustine acad. Iorgu Iordan los. Se stie cä, in graiurile ucrainene, trecerea lui e la o dupä s, c, z, dz, sc §i iod — paralel cu durificarea §uierätoarelor si a africatelor — era incä
     104	I o r g u I o r d a n, în Contributions onomastiques, p. 9 urm.
     105	Vezi cele spuse mai sus despre Gràdiftea, p. 53, urm.
     106	Cursul acesta de apâ este atît de neînsemnat ìncìt numele nu-i figureaza ìn Dictionarul topografie al lui Frunzescu.
     107	Consider ca apartinìnd toponimiei majore, mai vechi, numele fluviilor, ale rìu-rilor mai mari, ale capitalelor si oraselor, pe cìnd numele pìraielor, ale satelor si catu-nelor, numele topice constituie toponimia minora, mai recenta. Privitor la toponimia majora §i minora, a se vedea Gerhard Rohlfs, Studien zur romanisehen Namenkunde, München, 1956, p. 4 urm. Tin sa remare cà G. Rohlfs are ìn vedere numai numele de localitàti (orase, sate, catune), pe care le imparte in toponimice majore si minore. împâr-^irea aceasta este însâ valabilâ privind toponimicele de toate categoriile.
     108	Contributions onomastiques, p. 13.
58