Maiakovski de M. Maslin 4, Maiakovski in primii ani ai puterii sovielice de E. Naumov5, Vladimir Maiakovski de E. Usievici6, Poetica lui Maiakovski de L. Timofeev 7 §i Mäiestria lui Maiakovski de Z. Papernii8, cu excep^ia ultimelor douä, nu au capitole speciale in care sistemul complex al poeziei lui Maiakovski sä fie analizat in toate laturile sale ca un rezuliat al pozitiei sale estetice. Concluzii importante cuprinde din acest punct de vedere lucrarea lui Timofeev, care insä n-a fost reeditata din 1941. In schimb, un interes crescut dar nu intotdeauna binevoitor manifestä pentru poetica lui Maiakovski cercetätorii slavisti din apus. Comunicarea lui Claude Frioux «Metafora lui Maiakovski»9 la Congresul al IV-lea al slavi§tilor, evident, nu poate fi pusä in rìnd cu insinuärile acelora care se sträduiesc sä conteste cu tot dinadinsul temelia revolu^ionarä a operei lui Maiakovski, dar contine totusi obsedanta incercare de a-1 defini pe marele poet sovietic printr-o contradic^ie interioarä (de data aceasta intre « predominant elementului vizual concret, acest materialism perseverent al imaginatiei » si « neräbdarea, intoleranta fa£ä de realitate pe care o considera säracä, ingustä, meschinä)»10, fapt explicabil, de altfel, dacä ne amintim cä §i Lunacearski vorbea in cunoscutul säu artieoi despre « cei doi Maiakovski » u. Dar dupä criticul marxist, contradic^ia nu izvoräste spontan §i fatai din profilul poetului ca atare, ci este o pärticicä a contradictiei timpului — dintre nou (spiritul revolutionär) si vechi (mentalitatea mic-burghezä). Dupä Lunacearski lupta internä a lui Maiakovski a fost lupta ìmpotriva dublului mie burghez din el. De altfel Maiakovski instisi a dedicat un poem ìntreg acestei lupte (« ITpo 3to »).
     In literatura din ultimul timp despre poetica lui Maiakovski 1111 Ioc aparte il ocupä lucrarea cercetätorului norvegian Martin Nag despre Realismul fantastic al lui Maiakovski in poemul «Tipo omo»12. Martin Nag e marxist si incearcä sä explice fenomenul printr-o serie de determinäri reciproce intre continui si formä. Asupra acestei chestiuni vom reveni.
*
*	★
4	M. M a s 1 i n, BjiajpiMHp MaHKOBCKHit. CoBeTCKHü nncaTenb, Moscova, 1949.
     6 E. N a u m 0 v, MaHKOBCKHiî b nepBue roflu CoBeTCKOll BjiacTH. CoBeTciinii nHcaïejib, Moscova, 1950, p. 194.
6	E. Usievici, BjiajUIMHp MaHKOBCKHit- OiepK ÏKH3HH H TBOpTOCTBa—,
CoBeTCKiiit nHcatenb, Moscova, 1950.
7	L. Timofeev, üoaTHKa MaHKOBCKoro. CoBeTCKHii nHcaTejib, Moscova, 1941.
8	Z. Papernîi, O MacTepciBe MaHKOBCKoro. CoBeTCKHii nacaTenb, Moscova, 1953.
     9	Claude Frioux, La métaphore chez Majakovskij, în « Revue des études slaves », tome trente-quatrième, fascicules 1—2, Paris, 1957, pp. 57 — 66.
     10	fdeii, op. cit., p. 65. Cercetâtorul francez încearcâ sa explice, pornind de aici çi hiperbolismul lui Maiakovski : « Mais ses aspirations ne peuvent être apaisées par l’échappée dans un au-delà mystique, car Majakovskij est condamné a cette terre. C’est donc le monde existant qu-il entreprend de transfigurer. Cette population fantastique et vivante qu’il suscite a partir du plus quotidien décor est comme un champ supplémentaire qu’il ouvre pour absorber le trop-plein de la colosale puissance d’amour, de sympathie, de colère et de pitié ». Dacâ referirea la caracterul prin excelentâ pâmîntean al poeziei lui Maiakovski e justâ, explicatia ca atare e nestiin{ificâ, impresionistâ, înlrucît face abstractie de elementul esential al poeziei — ideologia ei.
     11	A. V. Lunacearski, Bji. MaHKOBCKHiî—noBaTop, dupa culegerea « OraTbH o jiHTepaType ». PocynapcTBeHHoe H3«aTeJibCTB0 xynowecTBeHnoii JiHrepaTypu,' Moscova, 1957, pp. 392 — 410.
     12	Martin Nag Fantastical Realism. The problem of realism in Mayakovsky’s IIpo 3T0, « Scando-slavica », tomus IV, Copenhaga, 1958, pp. 3—22.
132