xóc’u, xóc’Vs, xo:’iet, xôë’iem, xóc'iH’e\ xóc’ut. Tendinta similari dingraiurile velicoruse convergente81 este frînatâ de norma literarà.
    c)	In graiul de la Socolin];i persoana a 3-a sing, si plural a verbelor se caracterizeazâ prin desinenta -t. Ìntrucit una dintre trâsâturile fundaméntale, tipologice, ale graiurilor velicoruse meridionale 82 este rostirea, in situatia de mai sus, a consoanei decurge cà -t de la Socolinti ar putea fi explicat : fie prin admiterea ipotezei ca predecesorii ìntemeietorilor satului descind isto-riceste din purtàtori ai unor graiuri velicoruse septentrionale 83, fie câ acesti predecesori au pornit spre sud-vest dintr-una din pu^inele oaze velicoruse meridionale in care se rosteste -t. Cìt de putine sìnt aceste « oaze » putem judeca, de pildâ, dupâ urmâtorul calcul : din 51 de texte dialectale sud-velicoruse, reprezentìnd tot atîtea località^, in culegerea citata, pe care au întocmit-o N. P. Grinkova si V. I. Ciaghiçeva, numai doua con|in verbe eu -t. Este locul sa amintim câ graiurilor ucrainene din Bucovina, precum si limbii ucrainene si bieloruse literare -t dur ca dezinen^â personalâ pentru pers. a 3-a sg. si pl. le este necunoscut.
    d)	Procedeul deformare a limpului trecut nu se deosebeste la Socolinti de cel propriu limbii ruse literare.
    e)	Verbele reflexive au suferit anumite influence din partea limbii romîne. Astfel, sub influença rom. a se juca notâm la Socolinti: iyràco, cf. lb. lit. iirpâTb, iar nu nrpáTbCH. O dovadâ câ vorbitorii trateazâ partícula verbalâ reflexivâ «-en» din limba rusâ §i «se» din limba romînâ ca ¡dentice sînt urmâtoarele forme, create pe baza unor împrumuturi lexicale din romîneste : tak plikt’isî-lâ^s’â sto... — «într-atît m-am plictisit, încît. . . »; konsumdhc9 — «se con-sumâ » ; y^kurkditcd — « se încurcâ » (la procès) §.a.
    La féminin verbele reflexive nu au la trecut decît [-s’a ]— fa^à de -s’ din limba literarâ : spuzàlâs'â — « (ea) s-a speriat », mal'tlâs'â — « (ea) s-a rugat ».
    f)	Dintre infinitive notâm pr'in’èst’ — « a aduce » —cf. lit. npimecTH ; dav’ésl’ — « a dovedi », cf. lit. ^oBecTii — « a duce pînâ la ». E stiut câ fórmele cu sînt larg râspîndite în graiurile velicoruse meridionale 84. Alte infinitive : ¡Tí/’ — « a merge », cf. lit. ii^th ; b’ét' — « a fugi », cf. lit. Gema-rc..
    g)	în fine, cîteva observa^ii în legâturâ eu aspectul verbal. Este vorba de verbele care au fost preluate din limba romînâ. Vom porni de la exemple : my n’e'^r’tffuzdl’i a on r’iefuzdl — «Noi nu am refuzat, însâ el a refuzat » ; n’e'^r’i^usylâ — « (ea) nu a reusit (la un examen)».
    Timpul trecut al verbelor de mai sus ar presupune existenta infinitivelor r’e'fuzàt’ — « a refuza » si r'ëusyi' — « a reusi ». Ultimul cuvînt, într-adevâr existâ, càci am notât: a sto bud’iet r’eusÿt’ —- « Si ce, (oare) va reuçi?». Aceasta ne ìiidreptà£este sà considerâm potential existent si infinitivul ft'fuzàV. Dupâ cum se vede, exprimarea categoriei morfologice a aspectului verbal în expre-siile de mai sus, continînd verbe pâtrunse din limba romînâ, se face dupâ înteles. în bud’iet r’eiusyt’ sîntem, din punct de vedere formai, în prezenfa unui verb imperfectiv (viitorul compus). E drept câ si limba rusâ literarâ cunoaste
     81	Vezi, N. P. Grinkova, V. I. C i a g h i s e v a, op. cit., p. 143: satul Mociari, raionul Slobodskoi, regiunea Smolensk.
     82	Vezi, de ex., P. S. K u z n e J o v, op. cit., p. 84, § 78. Vezi si revista «Voprosi iazikoznania», nr. 6, 1955, pp. 3, 6, in articolul scris de V. G. Orlova: Kjiaccucfm-Kav,un tovcHoeejiuKopyccKux eoeopoe o ceeme coepeMenHUx ducuienmabix dannux.
     83	Idem, op. cit., p. 85.
     84	Idem, op. cit., p. 89.
126