sint si lucrurile de care se servesc, neobijnuite sint si animatele, slugi credin-cioase ale bogatirilor si voinicilor. Plugul lui Micula nu poate fi clintit de o drujinà intreagà, buzduganul lui Mihu nu pot sà-1 ridice « cincizeci farà cinci de flàcài levinfi », iar calul lui Ilia Muromef sare din munte in munte, din deal in deal, làsind in urmà riuri si lacuri :
Calul lui Corbea sare peste zidurile inalte ale inchisorii, iar Toma Alimos este ingropat de bunul §i vechiul sàu prieten :
    Hipérbola ocupà un loc foarte mare in bìline; aci nu numai bogatirii, ci si dusmanii impotriva càrora ei luptà au o fortà neobisnuità, supranaturalà. Nàvàlitorii tàtari, mongoli sau alfi cotropitori au fost atit de temuti, iar ura impotriva lor a fost a§a de mare, incit in imaginaria poporului rus au luat infàfi§area unor fiinfe supranaturale, unor monstri (idoli, zmei, balauri etc.). In balada populará romineascà turcii §i tàtarii, sau alfi dusmani interni, sint prezentafi farà sà li se atribuie o forfà neobisnuità, miraculoasà ; numàrul impresionant al acestora constituie forta cu care luptà voinicii.
    Poporul trebuia sà invingà, pentru cà de partea lui era dreptatea ; forfele ce trebuiau sà se infrunte insà erau inegale ; pentru ca un singur luptàtor, un singur voinic sà poatà tine piept unui asemenea du§man si sà iasà biruitor, poporul il va ìnzestra cu o forfà neobisnuità. Numai asa Romìn Copilul, singur, fàrà nici un ajutor, a putut tàia « douàzeci de mii de turci »; Ilia Muromef nu ar fi putut infringe pe Solovei Razboinik fàrà o astfel de fortà, iar Corbea ar fi putrezit in temnifà ; ca apàràtor al sàracilor Corbea trebuia sà tràiascà ; poporul nu putea sà-si lase eroul infrint de du§manii sài de moarte, de aceea introduce in baladà forfa neobisnuità (calul nàzdràvan), care salveazà voinicul, dindu-i posibilitatea sà se ràzbune §i sà-si continue lupta. Iatà in ce constà, in ultimà instanfà, « secretul » forfei eroilor populari.
    Prin contrast se redau admirabil calitàfile eroilor : forfa lor, màrefia faptelor de vitejie, telul nobil al luptei etc. Volga cu ìntreaga sa drujinà nu inseamnà nimic pe lingà forta uriasà a plugarului Micula ; Ilia pare un mie copil alàturi de Sviatogor ; mulfimea armatelor turce§ti se izbe§te de forfa voinicului Romin Copilul. Contrastul ca procedeu artistic este caracteristic eposului celor douà popoare ; in fiecare bilinà sau baladà se ciocnesc doi eroi, douà forte : Ilia Muromet si Idolul, Dobrinia si Balaurul, Corbea, pe de o parte, voievodul Stefànifà §i boierii pe de alta, Toma Alimos §i Manea etc.
     O altà particularitate a stilului bilinei si baladei este, repetitia, procedeu artistic specific creafiei populare orale. De multe ori se repetà nu numai cuvinte separate ci expresii intregi. In bìlina Ilia Muromet Kalin far bogatirii
 46	ycnmoe noammecnoe meopneemeo pyccnoso napoda, Moscova, 1954, p. 79.
47	Antologie de literatura populará, voi. I, Editura Academiei R.P.R., 1954, p. 295.
                    « Ero floópbiii KOHb a a óoraTbipcKHii G ropbi Ha ropy CTan nepecKaKHBaTb,
                  G xojimh Ha xojiMy cTan nepeMaxHBaTb,
                  MejiKH peneHKH, 03epKa npoMew Hor cnymaji »
                                              ( Hjiba u Cojioeeü PaaCo&Hun) 46.
« Murgul falnic rinchezea, Cu copite cá-mi supa, Groapà mica cà-mi iacea, Fìniijor li a§ternea,
Fioricele cà-i sàdea,
Cu trei lacrimi le stropia »
(Toma Alimof) 47.
216