Hecmu « a purta », ugmu « a merge », ruiecmu « a împleti » ; lituaniana are întotdeauna -fi : bàli « a fi », düoti « a da », vèsti « a duce », esti « a mînca », gimti « a se naçte », gérti « a bea » ; letona literara are -t < -ti (conservât în dialecte) ; dzert « a bea » (diai, dzerti), èst « a mînca (dial, èsti) ; vesi « a duce », but « a fi », dot « a da », dzimt « a se naste » ; in vechea prusiana gäsim mai multe tipuri de infinitiv : dätwei, datori (refi, dätunsi) si dät « a da » cu -t < -ti.
    Dupä cum se §tie, in indo-europeanä n-au existât forme pentru infinitiv. Eie s-au constituit in epoca de formare a diferitelor ramuri de limbi ìnru-dite. 79 Asa se face cä chiar in idiomurile ìnvecinate característica infinitivului e alta.80 Cu o singurä exceptie : balto-slava. Terminala -ti, comuna ambelor grupuri linvgistice, reprezintä o forma pietrificata a dativului sau locativului singular de la teme ìn -i- (slava) §i -t- (baltica 81). Faptul semnalat aici este, credem, concludent §i constituie un argument foarte serios in favoarea unitàri balto-slave.
    b)	Spre deosebire de sanscrita si greacä, limbile balto-slave folosesc verbul « a da » farà reduplicare ; cf. ser. dädämi « dau », dúdasi « dai », dädati « da » ; gr. 8iSco[xt, SiSwç, SiSa-cn(v) ; lit. dúomi, dúosi, dúosti; let. duomu (cu -u de la verbele tematice) ; un document letón din anuí 1587 atestä forma dome, considerata de J. Endzelin 82 ca provenind din duomi ; v.pr. (pers. II) däse (cu ä de la infinitiv, däsit (pers. III); v.sl. ,v\A\k, Aacu etc. (lui a din slava íi corespunde ìn celelalte limbi indo-europene a sau o ; în lituanianä uo
<	i. — e. ö, ä; in letona o < uo. Fórmele aam’s AacH l~au pierdut pe d (cf. AM<ät-k) in epoca balto-slavä 83.
    c)	Alternanza lui -i la tema prezentului cu -e la infinitiv; cf. lit. sedime (pers. I pl.) — « çedem » — sediti (inf.) « a çedea », v. si. ckAHAVh—cbA'^f h ; lit. gùlime « zäcem » — guléti « a zäcea », let. gulët — gulim, gulime, gulïms (forme dialectale pentru pers. I pi. ), v.sl. kha'Iìth —khahavi\.
    d)	în afarä de apari^ia unor inovatii, 84 verbul pierde, ìn perioada comunitari lingvistice balto-slave, o serie de categorii mai vechi, conservate ìn alte limbi indo-europene. Dintre acestea amintim ; diateza medie, conjunctivul, perfectul si augmentul.
    9.	în perioada unitätii balto-slave au loe §i únele inovatii de ordin sintactic.
     79	In dialectele greceçti fórmele infinitivului la diateza activa s-au format destul de tìrziu, ìn orice caz dupä epoca protogreaeä. Vezi P. Chantraine, HcmopunecKaii Moprßojioeua epenecKoao .1:1 bitta, Moscova, 1953, p. 233.
     80	Yezi §i A. M e i 11 e t, Beedenue e cpaeHumejibHoe u.iyietiue undoeeponeücKux H3UK08, Moscova—Leningrad, 1938, p. 291. Pentru alte limbi indo-europene vezi J. Friedrich, Kpamnaa zpaMMamuna xernmenozo nabina, Moscova, 1952, pp. 84—123 (passim), pp. 145—146 ; P. Chantraine, op. cit., pp. 232—238 ; W. M. Lindsay, Kpamnaa ucrnopuv.ecK.an, epaMMamuna jiamuHCKOZo ¡uuna, Moscova, 1948, pp. 96—98; A. Ernout, Hcmopunecnan Mopcßojiozua jiamuncKozo nauna, Moscova, 1950, pp. 204 — 205, 256—257, 270; M. I. S t e b 1 i n-K a m e n s k i, JJpeeneucjiandcKuii aabm, Moscova,
1955,	pp. 129—131. în legäturä cu originea infinitivului din vedicä §i greacä vezi E. Benveniste, HndoeeponeilcKoe uMennoecjiosooöpaaoeaHue, Moscova, 1955, pp.160—165.
     81	Vezi A. M e i 11 e t, OöiyecAaeHHCKuü naun, Moscova, 1951, p. 194.
     82	Latvieéu valodas gramatika, p. 723.
     83	Vezi §i J. M. Endzelin, JJpemieüiuue cjiaoRHO-öa.’imuücKue x3biKoeue ceaau, p. 76. O altä pärere emite V. Maziulis. Vezi 3aMemKu k eonpocy o dpeeneiimux oimiotue-HUHX ôcuimuücKux u cJiae.mcKux H3biKoe, pp. 5 —13.
84	Pentru rest, vezi J. O t rç b s k i, op. cit., «Bonpocw HObiKoaHaiiHH» , nr. 6,
pp. 35—40.
101