« Creatio >» in luinea romanica. în limbile romanice, termenii pentru a denumi « Cràciunul » sìnt derivaci din lat. natcìlis (v. Meyer-Liibke, REW 3, 5845; cf. alb. kershëndellë < lat. Chrisli natalis) §i din lat. calendas (J. Jud, Sur l’histoire de la terminologie ecclésiastique de la France et de l’Italie, în Rev. de linguistique romane, X, 1934, p. 13, 15 çi harta II). Pe lîngâ aceçti termeni, limba bisericii a ìntrebuinjjat §i pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare de « faire naître du néant » (Ernout-Meillet, Dict. étym. de la Ig. lat. 2, p. 230 s. v.). Creatio, eu sensul de « dies creationis Christi » are un pendant în termenul neogrecesc xpiffToiiyevva « la nativité de Jésus Christ ».
    Conditile împrumutului in slavâ. Creatio a pâtruns in slavâ prin limba bisericii. în privin^a termenilor crejtini din limbile slave, trebuie fâcutâ deose-birea cronologica dintre termenii intrati în epoca slavâ comunâ, si care provin din latina occidentalâ, prin intermediar germanic8, §i termenii intrati mai tîrziu în slava meridionalâ, venivi din latina balcanicâ, si anume din mai inulte centre : Bizant, Aquileia, Salona sau Sirmium9.
    Creatio face parte din a doua serie de împrumuturi indicate aici mai sus ; este deci un termen care a pâtruns la o datâ mai recentâ în slavâ.
    Repartira geografica a termenului, care e atestat de o parte în slovacâ §i de altâ parte în rusa, aratâ câ trebuie admise mai multe centre de iradiere.
     Tratamentul lui creatio în slavâ a fost condijionat de aceiasi factori care au conditionat împrumutarea termenilor latini în slava comunâ, si anume de faptul câ ei au fost promulgati dupâ maniera de a pronun^a a populatiilor romanizate locale.
     Pornind de la aceastâ òbservafie, e usor de stabilit câ lat. créa- a fost redat în slavâ prin kra- ; cf.lat. e > (i) urmat de a în hiat în lat. Cyprianus
>	s.-cr. ëubran, lat. maceria > s.-cr. motira (Skok, Zs. f. rom. Phil., XLVI, p. 388, 389).
     în privinfa lui t + i în liiat, se stie câ pronuntarea lui asibilatâ este ates-tatâ în latina vorbitâ începînd eu secolul al II-lea e.n. ; asadar, trebuie sâ pornim de la ts' (Rosetti, Ist. Ib. rom., I3, p. 91). în felul acesta, c din slavâ este deplin justificat (Pintar, l.c., p. 620); lat. palatia > s.-cr. polaca, relia
>	s.-cr. rèca, retiaculum > s.-cr. ricaglo, ralione > s.-cr. racun, statione > s.-cr. stacun etc. (Skok, Zs. f. rom. Phil., L1V, p. 212-2Ï3, 468).
     Cît priveçte redarea lat. -one prin -un, în slavâ, fenomenul este de asemenea normal; cf., într-adevâr, s.-cr. racun < lat. ratione, s.-cr. stacun < lat. statione.
    Asadar, kracun reprezintâ tratamentul asteptat în slavâ al termenului latin creatione.
     «Craciun» în romînâ. Popula^iile slave în provinciile dunârene, care trâiau în simbiozâ cu popula^iile romanizate locale, au adaptat la maniera lor de a pronun^a termenul latin creatione, partea de modificare foneticâ’proprie romînei mârginindu-se la alterarea lui a slav neaccentuat în â (fenomenul e normal în cuvintele de origine slavâ, v. Rosetti, In/l. Ibilor si. merid. as. Ib. rom., p. 60).
    Trecerea acestui termen latin prin filierâ slavâ nu e un fenomen izolat in istoria limbii romîne. El se explicâ prin procesul de rominizare a slavilor
     8	A. Meillet, Etudes sur l’étymol. et le vocabulaire du v. slave, p. 181; Bullet. de la Soc. de ling. de Paris, XXIX, p. 224; Li slave commun, p. 514 §.u.
     9	P. Skok, Rev. des études slaves, VII, p. 186. Contrar pârerii exprimate de Skok (l.c., p. 184 s.u.), explica{ia acestor împrumuturi din slavâ prin latina balcanicâ nu exclude posibilitatea de a explica împrumuturile din epoca slavâ comunâ prin latina occidentalâ si prin intermediar germanic.
68