de Sava. în jaiba el afirma câ este fratele celui disparut In împrejuràrile tragice cunoscute dar cà nu s-a putut ocupa de aceastâ moçtenire fiind réfugiât la Braçov si neavînd — pînà atunci — o recomanda$ie eficace. Acest document ridicâ doua mari întrebâri : în ce mâsurà poate fi luatâ drept autentica frâ^ia dintre Panaiot §i Sava, b) admitînd câ ei ar fi fost fra{;i, în ce mâsurâ numele grecesc ar însemna în acelasi timp §i o origine greacâ §i cum s-ar explica afirmadle istoricilor bulgari asupra nasterii lui Sava la Sliven?
     în ceea ce priveçte prima întrebare, pàrerea noastrà este câ afirmaba pe care o face Panaiot Fochiano este îndoielnicâ §i cà ea ar putea fi numai o justificare pentru revendicarea moçtenirii. De altminteri, jaiba aceasta contrazice doua documente mai greu contestabile : 1) raportul consulului prusian Kreuchely din 1823 7, în care se spune câ Jianu ar fi avut ca unul din locotenenji pe « fratele câminarului Sava care figurase în revolujie » §i 2) scrisoarea cneazului Miloç al Serbiei adresatâ la 20 iulie 1820 8 din Kragujevac lui « Sava Popovici » §i nu Fochiano.
     Dupâ istoriografia bulgarâ, Sava s-ar fi nâscut pe la 1780 §i a trâit în Sliven pînâ în perioada activitâ^ii mai intense a Cîrjaliilor, cînd se spune cà ar fi pâràsit oraçul natal, ca §i concetâ{;enii lui, Inge si Kondat, participînd un timp oarecare la acjiunile Cîrjaliilor. Dupâ aceea, a venit în Jara Romîneascâ. Lucrul acesta este foarte posibil. într-un raport eu data de 10 noiembrie 1801 al ambasadorului prusian din Constantinopol, von Knolbelsdorf, care era în general foarte bine informât de ce se petrecea la noi, citim : « Ultímele noutâji din Tara Romîneascâ ne aduc çtirea câ 1 200 de oameni ai trupelor lui Pasvan-toglu au trecut Dunàrea si au oferit serviciile lor domnului, care i-a angajat eu 12 000 de piastri pe lunâ » 9. Cifra fugarilor ar putea fi exageratâ, însâ faptul în sine ràmîne autentic si nu poate fi pus la îndoialâ, fiind confirmât si de alte izvoare l0.
     în Jara Romîneascâ, Sava a urcat treptele diferitelor slujbe pînâ la aceea de câminar. E posibil ca el sâ fi urmat, înainte de venirea la noi, çcoala greceascâ din Ínsula Patmos, celebrâ în acel timp, fapt care a tentât pe unii istoriografi sà-1 considere grec de acolo n.
     7	Hurmuzaki, X, p. 124.
     8	I. F i 1 i m o n, Dokimion istorikon. ... I, p. 253.
      9	N. I o r g a, Acte fi Fragmente, II, p. 364.
     10	Este interesant §i semnificativ ca ceea ce Tabakov intuise pe baza tradi^iilor orale se confirmà documentar de càtre cercetàrile noi ale istoriografiei bulgare. Istoricul §teriu Atanasov publicà in facsimil (§i cu traducere) un document inedit. E vorba de raportul nedatat, pe care Mihail §utu il adreseazà Portii. El se referà la evenimentele din vara anului 1802, cìnd £ju|u a trebuit sa fuga la Vàlenii de Munte si apoi la Brasov, lata partea care ne prive§te in legatura cu subiectul nostru: « In timp ce noi, impreunà cu acestia din urmà (boierii, despre care se vorbise putin mai Inainte) ne stràduiam sa linijjtim si sà atragem de partea noastrà pe locuitorii din localitàtile vecine (cu Vàlenii), un oarecare bimbasa Sava, care era unul dintre bimbasii care se gàseau lingà Negotin, aflindu-se in Bu cu resti pentru a lua un mandat de platà al unei sume din contul ìntre-tinerii lor, si aflìnd cà eu am plecat, a strìns pe toti banditii (pentru §utu) care se gàseau in Bucurefti fi imprejurimi si, afirmìnd cà eu am fugit, a hotàrìt sà mà alunge. De ìndatà ce aceastà veste a ajuns la noi, toti boierii care se gàseau aici s-au ascuns in munti. Eu am ràmas singur, iar pentru mine nu era altà iei-sire decìt tot aceea de a fugi. Cìnd am ajuns la granirà §i m-am oprit am aflat cà fiica ?i ginerele meu, care mà urmau, au fost arestati ». Vezi §t. Atanasov, Hoe nodeM Ha e^cmauunecKume 6op6u e Bijji-eapun cjied nopasicenuemo uà my porcume eoucrni nod Budun e 1798 eod, in revista « Voenno-istoriceski sbornik», Sofia, 1954, XXIII, 2, p. 27.
    11	S. Tabakov, op. cit., p. 66.
240