Rostirea unei vocale de timbru [a] in cuvinte ca c[a\nà — «pret», cf. lit. LjeHa ; c[a]lùiu — « eu sàrut », cf. lit. ijejiyio — concorda cu faptele anterioare despre existenfa in trecutul graiului a fenomenului iakaniei, deoarece in trecu-tul sàu consoana [c] a fost, dupà cum e stiut, moale : [c’]. Vocalele [u] §i [y] din silabele protonice si posttonice nu se deosebesc de cele corespunzàtoare din rostirea literarà. Vocala [o] se rosteste in pozitie posttonicà fie ca un [a] scurt (in silabà finalà descliisà), de ex. nàd[à] — « trebuie », yórd[à] — « mindru » (adv.), m’és/[cr] — « loc» (ca si in b’elz'~'m,ésl[à] — « farà loc »), — fie ca un [$] — in silabà finalà inchisà, de ex., yó/[a]/— « oi*a§ », /cc/[?,]s — « spie » s.a. Pentru silabele posttonice interioare nu putem deduce o regulà : in unele cuvinte am notat [a], in áltele — [■&]. Fonemului [e] din silabele posttonice ii corespunde in rostirea de la Socolinti un sunet care variazà intre [e'] si [i']. Exceptie fac; 1) pozitiile posttonice dupà [r], [s] si [i], adicà dupà consoanele dure, cind in loc de e1 — ie se aude [a], de ex. : xlópc{è]u — « al flàcàilor », kr’éps[d] — « mai tare » (despre vin), mól[3]s — « tu poti », si 2) finala absoluta, de ex.: na^fói’[c] — «la cimp » (acuz. sg.), kupl’áif[a] — «comparati!» (2 pi. imperativ). Aceastà rostiré nu este insà generalà: paralel cu [’o] se constata si [’&] cu variaci pinà la [’j,]. In graiul de la Socolinti vocala neaccentuatà [o] in pozitie inifialà se rosteste ca [a], indiferent de silaba in care se aflà (1-a protonicà, a 2-a protonicà, a 3-a §.a.m.d.). De ex. : [a]féc — « tatà », [a]dnavó — « al unni », fa]kvt'an’í-la^s’a — « a fàtat » (despre pisicà). Spre deosebire de unele graiuri velicoruse in care, in silabele neaccentuate, se intilnesc vocale epenteticeES, in graiul de care ne ocupàm acest fenomen nu se constatà : psan'icà — « griu », plaxói — « ràu ». De asemenea, la Socolinti nu constatàm in fa^a cuvintelor care incep cu «[>] sau fZ] consoana» aparitia unor vocale protetice 36. !n schimb, intre o lichidà iniziala si consoana imediat urmàtoare observàm prezenta vocalelor e sau o (din b, resp. b), acolo unde in limba rusà literarà vechile ieruri, fiind in pozitie slabà, nu sint reprezentate prin nici un sunet. De ex. : dva l’[é]và — « doi lei », cf. lit. ^Ba jibBa, adicà [dva l’va] \ u^rfój/’e* — «in gurà », cf. lit. bo pTy, adicà [va^rtú]. Explicaba fenomenului trebuie càutatà in analogia morfologica a formelor cu ieruri slabe dupà cele cu ieruri tari. CONSONAXTISMUL Sistemul consonantic al graiului de la Socolinli se deosebeste de cel a^ limbii ruse literare printr-o serie intreagà de tràsàturi, dintre care le prezentàm pe cele mai caracteristiee. 1. In locul fonemului [(/] (ocluzivà postero-lingualà) se rosteste in mod Constant spiranta postbucalà notata de. obicei prin [7]. Exemple : [yjór®/ — « oras », [y]us’ — « giscà », [y]avór’im — « noi vorbim », ma[y]ù — « eu pot », ’]i — « fugi ! » §.a.m.d. Ocluziva [g] 0 intilnim in imitativul [gagóc’iet] — « gagàie » (despre giscà). 35 V., de ex., IJpoapaMMa coóupanun ceedenuü d.in cocmaejienua duajieKmojioemecKozo amjiaca pyccKozo aauna, Moscova, 1946, p. 13, pct,. 21. 36 Ibidem, pct. 22. 114