Autorul dä citate prin care aratä cä nici in aceastä perioadä Karavelov n-a päräsit pozi-tiüe sale de clasä. Stind prea mult in emigratie, el n-a putut in^elege cä aceastä grea situale este vremelnicä^i cä poporul bulgar se va ridica din nou. In concluziile generale ale lucrärii, Karavelov este considerai ca un revolutionar-democrat, neconsecvent pinä la capät, tocmai din cauza unor atitudini §oväielnice, care totu$i n-au constituit elementul esencial al ideologiei sale, ci dimpotrivä un element secundar.
      Ajuns la finele lucrärii, cititorul familiarizat cu rena$terea bulgarä §i cu studiile ce s-au scris asupra ei nu ramine totusi convins de argurnentarea autorului. In primul rind, aproape toate studiile fäcute pinä acum in aceastä directie, inclusiv cel de fatä, nu au avut la indeminä decit in foarte micä mäsurä publicistica lui Karavelov din perioada 1860—1869, bazindu-se mai ales pe articolele acestuia din « Svoboda » §i « Nezavismost ». Abia acum, academicianul Mihail Dimitrov a dat la luminä cele peste 100 de articolo publícate de Karavelov (ITyóJiuifucmuKa' Ha JJ. Kapaeejioe, Sofia, 1958) in aceastä perioada, mai ales in ziarele rusesti §i sìrbesti. De acestea trebuie sä se tina seáma, mai ales cind se vorbe§te de opozi^ia lui Karavelov fa(,ä de slavofilism.
     Nu putem fi de acord nici cu pärerile lui Kondarev in ceea ce private infiintarea «Comitetului Central Revolucionar Bulgar». De fapt este vorba aci de douä comitete — cel de la Bucure§ti fondat de Karavelov in aprilie 1870 §i cel din Bulgaria intemeiat de Levski pu|in mai tìrziu, ambele fuzionind apoi. Aceastä deosebire autorul n-a reujit s-o facä.
     In al doilea rind, o mare parte din citatele scoase din opera lui Karavelov §i pe baza cärora s-a fäcut argurnentarea arätatä mai sus sint cunoscute de to(.i aceia care s-au ocupat de aceea§i problemä §i care au ajuns totu?i la alte concluzii decit Kondarev. De altfel, autorul n-a epuizat §i nici nu putea sä epuizeze exemplele. Parcurgind proza Iiterarä a marelui luptätor, se pot da incä o serie de exemple, tot atit de convingätoare.
     In al treilea rind, insufji autorul recunoa§te o serie intreagä de pozi^ii idealiste, nerevolutionare, liberale, §oväielnice, existente in concepiate §i atitudinile uneori contra-dictorii ale lui Liuben Karavelov. Toate acestea — cu exceptia atitudinii din 1874 — sint explícate de autor ca provenind de la alfii — in special de la revolucionara democra^i rusi, sau existente §i la alti revolujionari, ca de exemplu Levski. Astfel, Ilici autorul, cu toate cä-1 prezintä pe Karavelov ca un antimonarhist, nu poate contesta atitudinea pe careaavut-o acesta fatä de tarul Alexandru al II-lea, sau fajä de Mihail Obrenovici al Serbiei. Ea este insä indatä comparata cu scrisorile lui Herzen cätre Alexandru al
II-lea, despre care Lenin spunea cä nu se pot citi färä a provoca repulsie. La fel atitudinea pozitivä fata de filozofia lui Auguste Comte vine de la Cernijevski etc. Adicä, in generai, pentru toate aceste elemente pe baza cärora Karavelov n-a fost considerai ca revolutionär de al£i cercetätori — se gäsesc explicafii sau pozitii identice la al|i luptätori care totuji sint socotiji ca revolucionan.
     Pozitia lui N. Kondarev fatä de Karavelov este, am putea spune, aproape unicä, explicìnd astfel si polemica dusä cu ceilalji cercetätori ?i istorici bulgari de vreme inde-lungatä. N. Kondarev ii acuzä pe fatä ca fiind influenzati in aceastä privinfä de istoricul literar burghez Boian Penev. Este adevärat cä opera acestuia « Istoria literaturii bulgare »
—	lucrare rämasä clasicä in literatura bulgarä burghezä — a influenzai o serie intreagä de cercetätori. Nu trebuie de asemenea uitat cä, dacá in generai aceastä lucrare scrisä de pe pozitii burgheze sustine o serie de idei grecite fi dáunátoare, ea contine totusi si únele pärti de care trebuie sä se tina seama. In nici un caz nu se poate afirma, insä, cä toji cercetätorii care nu sint de pärerea lui N. Kondarev, se aflä sub aceastä influentä. Istoricul sovietic K. A. Koperjinski, care a studiat cu multä atentie publicistica lui Karavelov in Rusia, trage o serie de concluzii asemänätoare cu acelea sde lui Kondarev. Acesta aratä cä L. Karavelov n-a sustinut toate ideile lui Rakovski §i cä, de$i in general
395