Chiar dacà n-a reusit sa se desprindà prea mult de izvorul slav, càci mai pàstreazà, in traducerea romineascà, data paralel cu cea slava, anumite forme caracteristice gramaticii slave, totusi Staicu a izbutit sa realizeze, mai ales la inceputul manuscrisului sàu, un paralelism perfect ìntre gramatica slava §i cea romineasca. In felul acesta s-a produs, acum trei sute de ani, trecerea de la gramatica slava a lui Smotritki la gramatica romineasca, in prima ei infatuare data de Staicu. ìn adevàr, in manuscrisul dascàlului nostru existà pagini redate in asa fel, incit, dacà prin textul lor slav aparfin gramaticii slave, prin textul corespunzàtor rominesc, eie ne apar ca file des-prinse dintr-o foarte veche gramaticà romineasca.
    Pentru a ilustra aceastà situale, importantà din punct de vedere istorie, desprindem citeva fragmente de la inceputul manuscrisului celei mai vechi ìncercàri de gramaticà romineascà, avind la bazà gramatica lui Smotritki, edifia din 1619.
     Iatà, mai intii, un crimpei din prefafà in care se subliniazà rostul gramaticii, acela de indreptar al vorbirii si scrierii corecte a limbii, consideratà ca mijloc de comunicare a ideilor de la om la om :
     Màcar fiestecine are a sa minte nàscàtoare de cuvinte, cu care arata lucrurile, si unul cu attui vorbeaste, si unul calia altul serie, ce insù aceastea cu indireptare sa gràiasc si sci serie. Cd iubilorii de-ntelepciune a fiestecdriia limbi aflard invd-iàturd pre care o numeirà grammatica. Grammatica, adecà, nimic alta nu iaste, numai — dupà indireplàrile care sint Intru dinsa alcàtuite graiurilor si scrip-tiirilor — tnvdtàturà, direapte rdspunsuri.
    Fragmentele ce urmeazà sint desprinse din paginile 220—223 ale manuscrisului 40..
    Grammatica... are 4 parli: ortografiia, etimologhiia (morfologia), sintaxis si prosodiia.
     Ortografiia invaia cine cum cu indireptare ceva serie.
    Etimologhiia, a doa parte de grammatica (sau a grammalicei), invatd cuno-stinta cuvintelor a cdriia parli sint, a cdrui neam (gen), a cani plecdri (declinàri) si alte.
    Etimologhiia are opt parli: numele, locul numelui (pronumele) graiul (ver-bul), pdrtdsiia (participiul), zicerea (adverbul), punerea inainte (prepozìLia), legatura (conjlineria), pre miijloc aruncarea (interjecfia), denlru cari pàr(i, 4 sint care se pleacd (flexibile), cumu e: numele, loc de nume, graiul, pdrtdsiia; cea-lealalte patru nu se pleacd, cumu e: zicerea, legatura, punerea inainte, pre mijloc aruncarea.
    Plecarea (flexiunea) iaste alla nimic, numai schimbare cuvintului intru sfirsire, sau pren càderi (cazuri), sau pren vremi (timpuri) si feate (persoane).
     Partea dentai, a numelui, care se pleacd... iaste indoitd (indoiloare) : sau usibitoare (proprii), sau poreclitoare (apelative, comune).
     Usibitoare iaste care numai unui lucru usebi iaste... si cu zicerea altuia a insemna nu poate, cum iaste : Bucureslii, Tara Rumineascd si alte.
     Poreclilor iaste care cu o zicere multe lucrure a numei poate, cumu e lemnul, celale §i alte.
     Acesta (numele poreclitor), iaste intreit, sau in trei chipuri : firitor (concret), adundtor (colectiv) si addogdtor (adjectiv).
     40	Cuvintele apartinìnd lui Staicu sint subliniate, iar in paranteza s-au dat, din cìnd in cind, termenii gramaticali corespunzàtori actuali si alte explicatii necesare.
299