cel ales ulterior de autorii gramaticii polone. Intr-un capitol introductiv se fundamenteazà teoretic principiile generale pentru ìntelegerea problemei tormàrii cuvintelor: parlile eonstitutive ale vocabulei, deosebirile in tre analiza morfologica a cuvintului §i cea derivativa, legatura dintre eie, notiunea de afix («formant»), functiile multiple ale afixelor si originea lor. Afixele apar din cuvinte independente : dziej = cel ce face ; dobro-dzj'ej = binefàcàtar ; din contaminarea mai multor afixe: niczy < -nik, (-nic) -f -czy. les-niczy si prin « procesul perintegrafiei §i absorbfiei, alt mijloc foarte productiv de aparifie a afixelor : druk + arnia > drukar + nia « tiparnifà » (p. 175).
      In continuare, in cap. II, se trec in revista toate afixele caracteristice fiecàrei parfi de vorbire, insistìndu-se asupra transformàrii vaiorii semantice, imprimate de afixe radà-cinii §i asupra viabilitàtii lor in diferite timpuri. Ultimul capitol al pfir^ii a Il-a este consa-crat cuvintelor compuse. Tipurile mo§tenite din slava comunà se pàstreazà neschimbate. Singura inovatie o constituie prescurtárile, care ì?i làrgesc sfera de intrebuinfare din ce in ce mai mult in epoca noastra.
     Obiectul partii a Ill-a il constituie studiul evolutiei formelor flexionare — morfologia, pornind de la situatia existenta in slava comuna. Dezvoltarea sistemului flexionar s-a facut in sensul simplificàrii, pe de o parte, a formelor, prin simplificarea terminafi-ilor ca rezultat al diferitelor procese fonetice, iar pe de alta parte, a sistemului flexionar in esenta. In cadrul numelui are loc un proces treptat de ^tergere a diferenfelor tematico §i in acclami timp de cristalizare a noilor.criterii flexionare — genurile. Aceastà transformare se ìncheie in linii mari in cursul sec. al XVI-lea, cìnd exista un sistem flexionar inchegat 5, in cadrul càruia secolele urmàtoare nu vor aduce schimbari esentale. In acest timp, inainte de secolul al XVI-lea, dispare declinarea substantívala a adjectivelor, ràmi-nind cea pronominala (compusà cu pron. -jb, -je, -ja), evoluatà fonetic. In urma folosirii frecvente a numeralului, dualul este uzitat din ce in ce mai pufin, in a$a fel incit in sec. al XVII-lea are loc disparita lui totalà. Tot acum — sec. XVII — ìncepe sa sedefineascà §i genul personal, fixat la sfir§itul sec. al XVIII-lea. In cadrul conjugàrii situala este identica. Fórmele se transforma prin simplificarea terminatiilor. Sistemul timpurilor evolueaza ?i el, atit cantitativ cit §i calitativ. Confuziile de formà ¡?i necesitadle de aspect due la disparitia in sec. al XVI-lea, a imperfectului §i aoristului, ale càror funefii sint preluate de trecutul compus. Mai mult ca perfectul se ìntrebuinfeazà tot mai rar, devenind in zilele noastre aproape un arhaism. Celelalte categorii temporale din slava comuna se pastreaza transformindu-se numai ca forma ?i, ceea ce trebuie subliniat, in funefie de aspect.
      Un loc important il ocupa in ultima parte a càrfii — a IV-a— tratarea¡storica a sintaxei. De?i mai greu de studiai decit celelalte par(i ale sistemului gramatical, intrucit schimbà-rile sint aparent insezisabile §i destul de mici dupa pàrerea unor lingvisjti e, sintaxa polona prezinta schimbari importante. Scopul urmarit de autori in prezentarea transformarilor sintactice este, pe de o parte, demonstrarea unei continuità^ in dezvoltarea sintaxei de la o formà calitativ inferioarà la o formà superioarà, iar pe de altà parte reliefarea pe acest fond evolutiv a celor mai importante inovafii $i schimbari survenite. Uneori aceste schimbàri sint determinate de situaci elemente noi apàrute in morfologie, buna-oarà fixarea genului personal. Apoi construi l.ii ca diva syny byli « erau doi fii » (subiectul la N. pi. se acordà cu predicatul in numàr) sint inlocuite de áltele de tipul trzech e reca-torów sie zostalo « au ràmas trei executori» (subiectul e la G. pi. iar predicatul la sing.). Alteori schimbàrile sint cauzate de evoluta limbii in functie de gindire. La un moment dat construcfii ca Bogu rodzica « Domnului nàscàtoare » (D. sing. in locul G. sing. actual) nu mai corespund, se simt invechite §i treptat sint inlocuite cu áltele Boga rodzica « Maica Domnului» (G. sing. de astàzi in locul vechiului D. sing.). La fel se Ìntimplà §i in cazul intrebuintàrii conjuncfiilor, pronumelor relative, ordinei cuvintelor in propozifii §i a propozitiilor in frazà. In expunere se pleacà de la imitabile care alcàtuiesc propozifia §i se ìncheie cu prezentarea succinatà a elementelor frazei, de fiecare datà insistìndu-se asupra reliefàrii si explicàrii elementului nou.
     La sfìr§it se dà un indice bibliografie §i unul de cuvinte. In prezentarea cit mai accesibilà a aspectelor lingvistice de un reai folos sint sellitele grafice, bine alcàtuite, care sintetizeazà sugestiv expunerea. Scrisà la un nivel ¡jtiinfific ìnalt, bazatà pe 0 iriformatie bogatà, prezentìnd un material lingvistic vast §i judicios sistematizat, lucrarea savanfilor polonezi reprezintà o contribufie de valoare in domeniul slavisticii.
__Stan Velea
     5	Procesul de cristalizare a sistemului flexionar dureazà pinà in sec. al ‘XVIII-lea §i al XIX-lea, insà incà din sec. al XVI-lea avem elementele de baza deja stabilite. Confuziile persista si azi in dialectele limbii polone.
6	A. M e i 11 e t § i A. V a i 11 a n t, in ¿e slave commun, Paris, 1934, p. 473.
383