4.	în concepta lui A. Meillet, trâsâturile comune proprii exclusiv limbilor balto-slave ar fi rezultatul unor evoluii paralele §i independente, evoluii produse în doua dialecte îndeaproape înrudite. Dupa scindarea unitàri ling-vistice indo-europene slavii au continuât sa se dezvolte pe teritorii vecine eu baltii, dar autonom. în ambele idiomuri au acum loe prefaceri similare. A§a au apârut, de fapt, inova^iile specifice din sistemul lor fonetic, gramatical §i lexical. Meillet este însâ de parere câ aceste inovatii au, pe de o parte, caracter mai mult analogie, iar pe de alta, sînt putine si nesemnificative. în orice caz ele nu pledeazâ în favoarea unei comunitàri lingvistice balto-slave 13.
    Dar ipoteza lingvistului francez nu poate fi consideratâ convingàtoare, si aceasta din mai multe motive.
     în primul rînd Meillet supraapreciazâ rolul evolu^iilor paralele. Cercetârile efectúate în domeniul gramaticii comparate a limbilor indo-europene n-au scos — cel putin, pînà în prezent — la ivealâ nici un singur caz cînd doua dialecte desprinse din comunitatea lingvisticâ initialâ, în urina unor évoluai paralele, chiar în conditii naturale si culturale asemânâtoare, sa se fi transformat eu timpul în limbi atît de apropíate una de alta cum sînt limbile balto-slave. Exemplul limbilor indo-iraniene numai aparent poate servi drept argument în favoarea ipotezei lui A. Meillet. E adevârat cà-vedica §i avestica au évoluât paralel, însâ ele reprezintâ, de fapt, douâ forme aie limbii indo-iraniene de bazâ u.
    în al doilea rînd, A. Meillet nu are perfectâ dreptate atunci cînd afirma câ elementele spécifié balto-slave sînt în numâr prea mie. Majoritatea ling-vistilor au demonstrat contrariul, §i faptul nu trebuie ignorât. Men^ionâm eu acest prilej câ A. Meillet considera ca realâ unitatea italo-celticâ, deçi, daeâ ne-am referí numai la vocâbular, am constata câ arguméntele nu sînt asa de grâitoare ca în cazul limbilor balto-slave. Aici J. Endzelin a stabilii în jurul a 200 de cuvinte comune, în timp ce limbile italo-celtice au de-abia
65	15. Nu mai vorbim cà descoperirea toharicei §i descifrarea textelor hitite râstoarnâ toate presupunerile în legâturâ cu problema comunitàri italo-celtice 16.
    Subliniem, în fine, caracterul contradictoriu al unor teze emise de com-paratistul francez. Càci Meillet spune cà unitatea lingvisticâ balto-slavâ în
     13	Pentru felul în care A. Meillet interpréta asemânârile dintre limbile balto-slave sînt concludente afirmatiile: «Partis d’un point de départ identique et n’ayant subi par la suite aucune déviation systématique, s’étant d’ailleurs développés dans des régions voisines et dans des •conditions pareilles de civilisation, le baltique et le slave ne peuvent manquer d’avoir une très grande ressemblance d’aspect général ». « Le baltique et le slave fournissent un bel exemple de deux développements parallèles, mais depuis longtemps autonomes « (Les dialectes indoeuropéens, Paris, 1908, pp. 41 — 48). Vezi de asemenea « Slavia », 3, 1925, p. 673, « Revue des études slaves », 5, 1925, p. 5 si urm. ; Le slave commun, seconde édition revue et augmentée avec le concours de A. Vaillant, Paris, 1934; Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, ed. VIII, Paris, 1937.
     14	Vezi în aceastâ privintâ si remarca lui J. S. Otrçbski din articolul citât, « BonpocH H3HK03HaHHH », 1954, nr. 5, pp. 27 — 28.
15	Vezi J. M. ‘Endzelin, JJpeeneüiuue cjiaeano-ôajimuücKue nabutoeue ceaau, p. 80.
     16	Cf. si I. M. T r o n s k i, Onepmi U3 ucmopuu jiammcKoso mbiKa, Moscova-Leningrad, 1953, pp. 46—47. în ceea ce prives te analogiile italo-celtice vezi mai jos pp. 93, 96, 104. Acolo arâtâm câ, în timp ce materialul oferit de hititâ çi toharicâ probeazâ împotriva ipotezei italo-celtice, în ultimii 50—60 ani indo-europenistica n-a înregistrat nici o noua descoperire care sâ procure date împotriva tezei despre comunitatea lingvisticâ balto-slavâ.
91