Datele jubiliare, ca §i vestea mortii marelui scriitor rus au prilejuit aparitia a numeroase articole in presa romîneascâ. Printre eie gäsim studii valoroase ca cele semnate de M. Sadoveanu, G. Ibräileanu, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahu^ä sau C. Stere, dar totodatä se publica — ìn presa burghezä îndeosebi — un numär apreciabil de materiale care erau departe de a urmäri conturarea serioasä, obiectivä a personalità]ii lui Tolstoi sau aprecierea stiin|ificä a operei sale. Jelul principal era pentru cele mai multe dintre acestea din urmä descoperirea amänuntelor senza^ionale din biografia sau viata partieularä a scriitorului, dezväluirea vreunui aspect anecdotic inédit sau acreditarea unor legende in genul celei dupä care Tolstoi s-ar fi impäcat in ultima clipä inainte de moarte eu biserica çi cu ^arismul.
     în opozitie cu acestea, trebuie relevatä tmuta sobrä a presei muncitoresti care s-a apropiat totdeauna eu un adinc respect de opera scriitorului rus si a dat dovadä de o întelegere justä, in linii mari, atît a calilätilor ei, cit si a contradic{;iilor §i scäderilor ei ideologice.
     în opera marelui scriitor rus, « cel mai mare geniu de la Shakespeare ìncoace », cum il numise Ibräileanu (C. Vrajä) in articolul säu despre romanul Dan, presa muncitoreascä subliniazä in primul rînd realismul, puterea uriasä de pläsmuire a vietii. « Nu stiu dacä in multimea autorilor geniali se gäseste unul la care arta sä se fi inäl];at la un asa de mare grad de intensitate ca la Tolstoi — citim in articolul lui Stefan Peticä din ziarul « Lumea Nouä ». Scena cind prin^ul Andrei cade ränit pe cimpul de luptä din Räzboi si pace, cosisul din Ana Karenina, dupä-amiezile din Cazacii, moartea ofiterului din Asediul Sevastopolului sìnt bucaci asa de complete incit vor sta ca o vecinicä problemä chinuitoare pentru to]i artistii. Cum a putut sä se ridice pinä aci? Care e mijlocul tainic ce 1-a avut? Unde e puterea neväzutä care 1-a fäcut sä räminä atît de natural? »41
     Tolstoi este în acelasi timp pre^uit pentru dragostea sa fatä de mase, fa];ä de popor, pentru slujirea prin talentul säu a idealurilor poporului. «Tolstoi a iubit mult poporul — ni se spune în articolul din « Romînia Muncitoare »42, cinstind aniversarea de 80 de ani a scriitorului. — L-a iubit si a cäutat sä-1 destepte din somn, sä-1 lumineze. Unele din brosurile lui populare, piine de misticism religiös, erau înlocuite prin aitele în care aratä, cu o simplicitate adorabilä mizeriile poporului säu in mijlocul cäruia a träit o jumätate din via^a sa, adieä vreo 40 de ani. Si asta pentru a-1 cunoaste, a-1 pricepe si îndemna în felul säu — sä rupä lanturile cu care tiranii Piusiei il ]ineau xncatusat färä milä. Dar ca cineva sä iubeascä aja de mult poporul, sä se coboare în mijlocul lui, sä träiascä aproape aceeasi viatä de moravuri simple, de trebuinti reduse la strictul necesar ca si el, sä nu-i miroase neplacut haina lui de muncä, trebuie sä fie într-adevâr un om cu totul deosebit, un om apostol prin faptä si care nu iubeste poporul ninnai ìn cabinete, prin condei sau fraze de intruniri publice ».
     Aceste calde cuvinte de simpatie si dragoste pentru marele scriitor rus nu înseamnâ însâ cîtusi de putin îmbrâtisarea necriticä a ìntregii sale opere, aprobarea globalä si a artistului realist si a filozofului predicator al « nonvio-lentei » si « autoperfectionärii morale ». Trebuie subliniat cä articolele publícate
1894, nr. 2 pp. 1 — 26. ; G. Dobrogeanu-Gherea, O problemâ literarâ, « Lumea Noua », 1895, nr. 115, 6 martie, p. 1; G. Dobrogeanu-Gherea, Târanul in lite-raturâ, « Gazeta Sâteanului », R. Sârat, 1897, 20 decembrie, pp. 517 — 521.
41	S[ tefan] P [ e t i c âl, Léon Tolstoi, «Lumea Noua», 1898, nr. 1239, 6 sept., p. 1.
 42	A. C o s t i n, tolstoi, «Romînia Muncitoare », 1908, nr. 32, 4 sept., p. 2.
182