de viafa, ceea ce presupunea in subtext renegarea estetica a revolu£iei, rea-litatea revolu£ionarà fiind considerata implicit prea «brutalà» pentru a putea fi exprimatà poetic. Acestor « poeti subtili » li se adreseazà Maiakovski atunci cind exclamà : KanHTajiHaM — HeH3HmH0e CJIOBO, Ky«a H3HmHeK 3ByHHT — « COJIOBeii », HO H B03Bparaycb k HeMy CHOBa H CHOBa. CTpoKy aruTaTopcKHM JiosynroM B3Beti. H 6yay niican, ii npo to H npo 3T0, HO IIBIHHe He BpeMH jim6obhhx jihc. H BCIO CBOK) 3BOHKyiO CHJiy IIOOTa Te6e 0T«ai0, aTanyiomiiit Kjiacc. Rezultà, deci, cà o data cu renuntarea la «fabricatiile futuriste», o data cu depàfirea exceselor polemice ale L.E.F.-ului, ideea « artà = productie » s-a cristalizat in estetica maiakovskianà ca o formula ce exprima adversitatea de neimpàcat fa^à de orice « poezie in sine », fa^à de orice « poezie pentru poezie ». Poezie farà scop, poezia necontrolatà de constimi luptàtorului revolu^ionar echivaia pentru Maiakovski cu profanarea poeziei. In complexitatea activi-tàfilor omonesti care concurà la edificarea noii civilizatii socialiste Maiakovski li rezervà poeziei un loc precis, definibil materialiceste : fl k BaM npHfly B KOMMyHHCTHMGCKOe .nanei«) He Tan, Kait neceHHo-eceiieHHbiii npoBHTH3i>. Moii CTHX AO^AeT Hepe3 xpe6TBi BeKOB h Mepe3 rojiOBH n09T0B H npaBHTeJIbCTB. Moii CTHX AOiiAC'T, HO OH AOii;iCT He TaK, — He Kan CTpejia b aMypHO-JinpoBoit oxoTe, He KaK flOXOflHT k HyMH3MaTy CTepniHiicH rinTais h He Kan CBeT yMepmiix 3Be3ff «oxo^ht 2t. Moit CTHX TpyflOM rpoMa^y jieT npopiieT 24 Maiakovski nu poate fi in nici un fel banuit de polemica intenzionati cu Eminescu. Dar apropierea imaginilor este totusi semnificativà. In timp ce poetul romìn era obligàt de veacul sàu sa se consoleze cu gìndul ca « Lumina stinsului amor/ ne urmareste incà », epoca lui Maiakovski ridicase la rang de nàzuinta suprema renuntare la orice ploconire in fata stelelor moarte. 136