Instrumentalul in constructii pasive si propozìtiì impersonale este tratat in capitolul IV. Este caracteristic limbilor slave vechi. In limbile slave moderne s-a pàstrat mai mult in cele de est, precum si in cehà çi slovacà. In limba polonfi a ramas numai in dialecte, iar in limbile slave de sud folosirea lui s-a redus foarte mult datorità extinderii altor modalitàji de exprimare a subiectului logie.
      In generai, construcjiile pasive sint mult mai pufin freevente in limbile slave decit cele active. In limbile slave vechi existau douà posibilitàti de exprimare a subiectului logie: instrumentalul farà prepozi^ii çi genitivul cu prepozifia m, fiind folosite aproximativ in mâsurâ egalà, insà farà posibilítate de a se substituí una alteia. In limba sirbà modernà subiectul logie nu se mai exprima prin instrumental, in schimb s-a extins folosirea con-structiei « od + genitiv ». In generai, limba sirbà este ostilà construc^iilor pasive çi le evità ori de cite ori este posibil acest lucru.
      In limba rusà veche sint la fel de ràspindite ambele constructii pentru exprimarea subiectului logie. In limba rusà literarà contemporanà, instrumentalul a ràmas ca unicul tnijloc de exprimare a subiectului logie in construcjiile pasive.
      Capitolul V este dedicat instrumentalului de cauzà. Aceastà valoare a instrumenta-lului a fost foarte ràspindità, avind o semantica variatà in limbile slave vechi. Procesul de inlàturare a lui incepe devreme, fiind éliminât de construcjiile prepozi^ionale. Azi ràmàçitele lui sint proprii numai dialectelor, cu excepta limbii cehe, in care raportul de cauzà se exprimà cu precèdere prin instrumental. In limba rusà, ucraineanà, sirbà se întilneçte foarte rar çi este un fenomen arhaic.
      Valoarea de transformare çi comparale a instrumentalului este tratatà in capitolul VI. Cele mai vechi exemple de folosire a acestei valori aratà cà locul lui era pe lingà verbe cu continui concret, de exemplu pe lingà verbe de miçeare. In limba rusà contemporanà se remarcà freeventa lui in poezie çi proza artistica, de pildà, ape.un jiemum nmuifeü. Se observà un procès de evolutie a instrumentalului de transformare in instrumental'de comparatie. In limbile slave moderne are o largà circuiate pe lingà diferite grupuri de verbe, avind o semantica variatâ. Çi aceastà valoare cunoaçte cazuri de adverbializare, in fazà incipientà sau desàvirsità (de ex., rus. .»numen cmpejioü).
      Capitolul VII se ocupà de instrumentalul de totalitate, al càrui sens este apropiat de cel al instrumentalului de mod. Din materialele limbii ruse vechi reiese cà unul dintre izvoarele acestei valori a instrumentalului a fost instrumentalul asociativ. O variantà a lui este instrumentalul de cantitate (de ex., rus. nmuifu jiermim e t a h m h). Astàzi, instrumentalul se întîlneçte cu aceastà valoare in toate limbile slave, ìn afarà de limba slovena, cunoseind o largà râspîndire in limbile slave de est, unde n-are constructii sino-nimice. In sirbocroatà se observà tendinea inlocuirii lui cu constructia « u + locativ ».
      Capitolul Vili trateazà despre valoarea de limitare a instrumentalului. Se remarcà folosirea lui, mai ales pe lingà adjective, mai rar çi arhaic aláturi de substantive çi verbe. Pe lingà adjective delimiteazà sfera adjectivului çi este mai freevent în limbile slave de sud çi ràsàrit. Substantívele lîngâ care se foloseçte acest instrumental aratà o calitate a obiectivului — de ex., rus. sejiunan pocmoM. O variantà a acestei valori este instrumentalul care determinà pozitia subiectului in spafiu : rus. noeepnymbcn jï h ij o m k eocmoKy. In cele mai vechi izvoare s-au gàsit constructii prepozitionale sinonimice, care au început sà înlocuiascà instrumentalul çi care cu timpul s» statornicesc ca expresii idiomatice. In limbile slave de sud si de est acest instrumental este înlocuit eu « po + dativ » çi « na + acuzativ », iar in limbile vestice. eu « v + locativ ».
      Instrumentalului de timp îi este consacrai capitolul IX. Acest instrumental exista cu douà valori in limbile slave: ràstimp in care se face actiunea, çi momentul acÇiunii. Primul sens s-a pierdut in limbile slave actúale. Cel de al doilea, însâ, este foarte ràspindit, deçi existà si multe alte modalità^ pentru exprimarea raportului de timp. Cea mai
375