ca un acord asupra tuturor împrejurarilor care privesc o luptä comunä împotriva Irnperiului Otoman. Se §tie cä în tratat se aflä o parte care priveste eventuala impartire a Moldovei intre Polonia si Ungaria, fixindu-se zonele ce ar reveni fiecäreia din cele douä puteri vecine, in a§a fei ca si una si alta sä aibä ieçire la Marea Neagrä 2o. Istoricii romîni mai vechi au socotit aceastä intelegere polono-ungarä ca un act de felonie al regelui Poloniei fa£ä de Alexandru cel Bun, aliatul §i vasalul säu. Este insä de observât cä sensul adevärat al tratatului a fost gresil. Înteles ; aceastä impartire urma sä fie valabilä numai in cazul cind domnul Moldovei ar fi refuzat sä participe la lupta comunä împotriva turcilor. Punctul principal al tratatului de la Lublau, infelesul säu esential, stä într-o cedare a Ungariei faj:ä de Polonia. Ungaria privea Moldova ca pe o tarä vasalä a ei, incä din vremea lui Dragoç, cäpitan al regelui Ungariei in lupta împotriva tätarilor. Dupä ce Moldova devine în 1387, vasala Poloniei, Sigismund de Luxemburg a încercat sâ-çi impuie eu forÇa autoritatea în fara de dincolo de Carpazi, pornind în 1395 o expeditie împotriva lui Stefan voievod, care s-a terminât eu o înfrîngere 21. Acum, întîia oarâ într-un tratat international, Ungaria recunoaçte suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei. Aceasta este temelia tratatului, dar se introduce o clauza secundarä, care înseamna o concesie fäcutä regelui Ungariei : daeä domnul Moldovei nu-çi va îndeplini datoria de vasal, adicä daeä nu va participa la apärarea crestinätätii, atunci tara lui va fi impärjjitä pentru a servi ca punct de plecare la râzboiul împotriva turcilor. Exista deci in acel moment o învi-nuire sau o bänuialä ridicatä de Sigismund de Luxemburg, asupra inten^iilor lui Alexandru cel Bun. Credem cä nu este prea greu sä determinäm natura acestei bänuieli, daeä ^inem seamä de momentul politic. Tratatul, cum am spus, este îndreptat împotriva Imperiului Otoman, unde domnea sultanul Musa, fiul lui Baiazid. Precum se §tie, Musa fusese ridicat în scaunul padi-çahilor cu ajutorul lui Mircea cel Bätrin, domnul Tarii Bomînesti22. Mircea era atunci aliatul sultanului pe care-1 ridicase ca sä släbeascä imperiul, dar oricum era considérât de Ungaria ca prietenul turcilor. Domnul muntean era în acelasi timp protectorul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun, care-si datora domnia lui Mircea. Invingätorul de la Bovine « luase la sine » pe Iuga vodä, predecesorul lui Alexandru, ajutind astfei pe acesta sä ia domnia 23. Astfel intelegem bänuiala aruncatä de Sigismund, fostul suzeran al lui Mircea, bänuiala, care-§i face loc în textul tratatului: Oare Alexandru al Moldovei sub influenta vecinului säu din Tara Bomîneascâ, nu va refuza sä lupte aläturi de Ungaria si Polonia împotriva sultanului Musa, aliatul pagìn al lui Mircea cel Bätrin? Cä lucrurile stau asa si cä cel vizat era Mircea, neamintit ìn tratat, pentru cä tara lui nu privea relatiile polono-ungare, se vede din aceea cä într-o eventualä împârtire cuprinsä în actul de la Lublau, în lotul Ungariei, este cuprinsä si Chilia 24».
Moldova urma sä fie impartita numai în cazul cînd s-ar fi dat de partea turcilor. Tratatul de la Lublau nu trebuie deci privit ca un act îndreptat
     20	Codex Vitoldi, ìn Monumenta Medii Aevi historica res gestas Poloniae illustrantia, VI, p. 228 si urm.
21	Cf. P. P. Panaitescu, Mircea cel Bàtrin, Bucure§ti, 1944, pp. 308—320.
      22	Ibidem, pp. 276 — 282.
     23	Cronicele slavo-romine din sec. XV—XVI publicate de I. Bogdan, ed. P. P. Panaitescu, Bucure^ti, 1959, p. 14.
24	Vezi P. P. Panaitescu, in « Romanoslavica », III, 1958, pp. 95—116.
230