slava e de tip slav orientai (ucrainean), deoareee voealelor si grupurilor slave comune sus-amintite le corespund, in toponimicele de origine incontestabil slava, u (Putna < potòria) m, i (Bilca < *béh,ka) 112, oro (Horodnic < *gordbnikb), olo (Solonef < *so!ribCb) 113, ere (Berezeni < *berzjane) 114, or (Hordou < *Gbrdovh), ol (Dolha < *dbl(ja). in toponimia slava din Muntenia in loeul reflexelor u, i, oro, olo, ere, or, ol a vein ln,lm (Dìmbova < *dpbova) U5, ea, a (Baia < *béla) 116, ra (Drajna < *dorzbna < * dori/a -f - bruì ) 117, la (Slànic < *solnikb) 118, rea (Brea-zova < *berzova) 119, ir (Girdanovàt < GardanovbCb12°, Birza < *bi,rza)121, il (Dilga < *dblga) 122. Dacà intìlnim si in toponimia Moldovei asemenea reflexe, acestea indica fie o toponimie de origine romìneaseà123, fie o influenza romineaseà asupra toponimicului slav (de obicei datorità unei etimologii populare)124. Toponimia de tip slav orientai din nord-estul fàrii se explicà in felul urmàtor: Slavii s-au asezat in Dacia prin secolele VI —VII, amestecindu-se cu daco-gefii autohtoni. In urma eontaetului permanent al populafiei de limbà slava din nord-estul Daciei (constituità in bunà parte din daco-gefi slavizafi) cu slavii asezafi mai la nord si mai la est — contact favorizat si de necontenite migrafii de populate in direetia sud-vest, dar §i in sens invers —, inovafii lingvistice slave de est s-au propagat spre vest pìnà la populafiile slave de pe panta apuseana a Carpafilor !=i spre sud pina in zona de frontiera dintre Moldova §i Muntenia. Popula^ia aceasta de limbà slavà a participat asadar nu numai la inovafiile lingvistice slave de est (cum sint de pildà pleofonia, trecerea lui *p la u), ci si la unele inovafii caracteristice graiurilor ucrainene (cum sint de pildà trecerea, prin secolul al XII-lea, a lui g la h, pronunfarea ca i a lui *é, modificarea timbrului lui o in silabà inehisà etc.). Elementul etnie de limbà romanicà (romineaseà), extinzindu-se spre est din pàrfile mai puternic romanizate ale Daciei, era prezent din cele mai vechi timpuri pe aceste meleaguri. in componeva elementului etnie romanic intrau si numerosi pastori care pendulau cu turmele lor de la iernatic (care se afla pe cursul inferior al Dunàrii) la vàratic (in regiunile muntoase ale Daciei)125. 111 Iordan, Nume de loc., p. 30. 112 Ibid., p. 81. In ucraineanà SijiKa inseamnà « veverifà ». 113 Ibid., p. 99. 114 I. Iordan, Rumànische Toponomastik, p. 26 ; id. Nume de loc., p. 58. 116 Contributions onomastiques, p. 41. 115 « Romanoslavica », I, p. 20; CL, II, p. 38. 117 SCL, V, p. 28. us Ibid., p. 25, 30. 119 «Romanoslavica», I, p. 21; CL. II, p. 38. 120 In documente apare sub forma (a. 1408—1418, 1421). Vezi P. P. P a- n a i t e s c u, Documentele fàrii Rominesti, I, Documente interne (1369—1490), Bucurejti, p. 99, 129; DIR, B. Indicele numelor de locuri, p. 64. 121 Iordan, Nume de loc., p. 93. 122 Ibid., p. 89. 123 De ex. Dimbesti (intr-un document de la 1458 satul e amintit sub forma i\v,ì eha jkSa[i] « unde a fost jude Dìmba », B o g d. I, p. 19), Dealul (MDGR, III, p. 78), (