Ace§Li cercetátori nu au citit la fel insemnarea brodatá in partea de jos a celor douá físii care alcátuiesc odajdia. lar in privin^a datei, avem cele mai mari indoieli cá ei ar avea dreptate.
     Astfel pe cind D. Dan n-a citit decit cele dintíi nouá cuvinte ale inscriptiei, neizbutind a deslu§i mai departe data de pe el, O. Tafrali a mers pina la capát. Dupa el serie acolo: Iw CTf<j>aiiK kc^koa*! rocii©A‘'¡'K 3ímah auwa<»kckoh chKhp-lUICMa CtH (lllTpá)f(Hrt) ÍÍM03 AÍ-fc(CHII,)Ti iSHId (I A**''-
    (lo Stefan Voevod domn Járii Moldovei a fácut acest patrafir in 6977, luna iunie 15 zile).
    Gabriel Millet transcrie altfel: «Ioani Stefan! voevoda gospodarí zemli moldavskoi sítvori si patrachi(l) ví/smoz dñi íünia Ia », dar citirea datei párin-du-i nesigurá (6977 iunie 14), el ínseamná cá citirea lui Tafrali este «poate preferabilá ».
    Am cercetat cu lupa inscripta al cárei din urmá rind este márunt, mic si inghesuit, ceea ce face deosebit de anevoioasá deslusirea lui. Citirea noastrá se deosebe§te ín mai multe locuri de acelea de mai sus.
    Astfel in josul fi§iei din stinga citim 2 rinduri, urmate de cele trei de pe cealaltá fi§ie.
    JlvaHK CTf^atlK KOÉKO
    Aa rocn«Aaph at¡\\
    AH A\OAAaKCKOH CT»
     KP’KUIH CHA ria’l'pa\'MA i;('k) A-fc(Tc) S*l
    G3 A\fc(H)na MWHia (sic!) «i
    adicá : « lo Stefan Voevod domn Tárii Moldovei a fácut acest patrafir la leatul 6997, luna iunie 15 zile ».
    Deosebirile dintre tóate aceste lecturi pornesc de la inghesuirea slovelor rindului 5 si de la aruncarea sus a unor slove din rindul al 4-lea.
    Textul nostru 1-am citit si verificat mai intii la Bucuresti iar mai tirziu chiar la Putna de mai multe ori §i la un rástimp de citeva zile. De aceea nu né temem sá afirmám cá patrafirul este din 1489 (6997), iar nu din 1469 (6977) cum s-a crezut píná acum. Cu alte cuvinte este acolo nu un O (70), ci un G (90). O dovadá ín aceastá privin^á o aduce si subtirele firicel de mátase albastrá care inso^te fiecare slová. De ar fi fost un O, s-ar fi cusut u§or un rotocol albastru, pe cind de fapt firicelul este chinuit si íntortochiat pentru a reda pe G.
    Data aceasta inláturá párerea lui Gabriel Millet cá acest patrafir a scápat din foc cu prilejul arderii mánástirii in 1484 18. Dar, lucru mult mai insemnat, aceasta nu sprijiná párerea lui Turdeanu §i Millet, cá patrafirul nr. 100 de la Putna este o copie dupá patrafirul nr. 98.
    Despre patrafirul nr. 100 Turdeanu serie urmátoarele: «Mai tirziu, cind s-a reluat acest model pentru a se face un nou patrafir, executia a fost mai grosolaná iar calitatea materialelor inferioará. Astfel, aceste douá piese ne dau o idee ciará a gradului de dezvoltare a broderiei moldovenesti sub Stefan cel Mare in faza ei dintii: nici unul din vechile ateliere moldovenesti ne mai putind procura píesele de care era nevoie pentru inzestrarea mánástirii Putna
—	cea dintii mánástire cláditá de §tefan — a trebuit sá se recurgá la un
      18	G. Millet, op. cit., p. 25.
274