(in Bucovina) a fost dat in anul 1783 §i se referá la rusii-staroveri care au infiiutat satele Climiiuti (raionul Rádauti) si Bélaia Krinita (R.S.S.U.) — ambele mai noi decit satul Socolinti, rezultá cá in aceastá din urmá localitate se vorbe§te rusente de circa 200 de ani.
    Ipoteza stabilirii in Moldova a unei popula^ii lipovene§ti in timpul domniei lui Stefan cel Mare, populate prin care s-ar explica denumirea satului Lipoveni, comuna Sili§tea din fostul judet Neamt 10, nu este intemeiatá, deoa-rece secta rascolnicá de sub conducerea lui Filip (filippovti sau filippovane > lipovane — « lipoveni») a apárut abia in deceniul al 4-lea al sec. al XVI II-lea n. Mai mult, insasi declan§area schismei din sinul bisericii ruse se produce dupa 1506, adicá la 2 ani dupa moartea lui Stefan cel Mare. Se crede cá, dupa lupta de la Codrul Cosminului (1497), voievodul Moldovei ar fi adus din Polonia o sutá de mii de robi. Acestia erau insá ucraineni12, nu velico-ru§i, §i cu atit mai mult nu lipoveni.
     In lucrarea citatá a lui I. I. Nistor se dau indica^ii §i mai precise asupra vechimii satului Socolinti13. Bazindu-se pe informatiile cuprinse in studiile lui I. Polek, el serie: «Pe la mijlocul secolului al XVI II-lea numeroase familii de lipoveni sala§luiau in comuna Stupca din jud. Suceava (Bucovina), de unde in cursul rázboiului ruso-turc din 1768 — 1774 se mutaserá la Hirlau care, ca §i Tirgu-Frumos, adápostea familii lipovene§ti. In izvodul localitátilor din Bucovina din 1775 comuna Stupca apare sub numele de Lipoveni. 0 parte din familiile care fugiserá la Hirlau se intoarsera in Bucovina la 1777; ele fura colonizate pe domeniul manástirii Dragomirna, formind acolo locali-tatea Lipoveni din jud. Suceava »14.
    Pe o raza de 30 de km imprejurul Socolintilor nu exista nici o alta acezare in care majoritatea populatiei sá aibá ca limbá materna limba rusá. Satul cel mai apropiat in care se vorbeste tot numai ruse§te este Climáuti, situat la mai bine de 30 de km. (In 1930 la Climáuti peste 98% dintre locui-tori aveau ca limbá materna rusa). Dat fiind insa faptul cá, din punct de vedere economic si administrativ, populaba de la Socolinti este (si a fost §i in trecut) legatá de alte centre urbane decit cea de la Climáuti (primii isi desfac produsele agricole si se aprovizioneazá pe pia^a din Itcani si din Suceava, ceilalfi — la Siret si la Rádauti), posibilitátile de influentare asupra graiului velicorus de aici din partea altor vorbitori de limbá rusá sint foarte restrinse.
    in schimb, locuitorii de la Socolinti au avut si au de nenumárate ori prilejul sá viná in contact cu vorbitorii de limbá ucraineaná, cáci imprejur, la distance mai mici sau mai mari, tráiesc importante colectivitáti de ucraineni 15. Astfel, in satul Dármáne§ti (denumirea lócala ucraineaná — Hátna),
10	Vezi Marele dictionar geografic al Romlniei, vol. IV, Bucuresti, 1898, p. 175.
11	Vezi EoAbiuan Coeemcnan dmiuKjioneduH, ed. a Il-a, vol. 45, pp. 106—170.
    12	Vezi Acad. Prof. Iorgu Iordan, Limba rominä contemporanä, Ed. Mini-sterului Invätämintului, 1956.
     13	I. I. Nistor, op. cit., p. 4.
    14	I. Polek, Die Lippowaner in der Bukowina, I, in « Jahrbuch des Bukowiner Landesmuseums », IV, p. 84, nr. 34 a, 35 si Ortschaftsverzeichnis der Bukowina, ibid. I, p. 13.
    15	Vezi Ivan Zilinski, Kapma ynpaincbKux soaopie a noacnenHUMU, Var-§ovia, 1933, p. 7, 9 si harta anexä. Principalele graiuri ucrainene din aceastä parte a teri-toriului R.P.R. slnt cel hutul si cel pocuto-bucovinean, ambele din masivul graiurilor ucrainene de vest. Cf. si lucrarea lui F. T. J i 1 k o, Hapucu 3 diajieKmojioei'i ynpawebnoi Moeu, Kiev, 1955, §§ 28, 31 fi harta, pp. 308—309.
109