iste §i ilie au ramas ín continuare demonstrative propriu-zise, primul indicínd apropierea, iar al doilea depártarea 24. Se poate presupune cá, si dupa dispa-ritia formal-gramaticalâ a opozitiei cu trei termeni, ín planul semantic a continuât sá se pástreze pentru o anumitá perioadá raportarea la cele trei persoane gramaticale a obiectelor determinate cu ajutorul pronumelor demonstrative. Asa se explica faptul cá in anumite limbi romanice s-a reconstituit din punct de vedere formal vechea opozitie deicticá cu trei termeni. Ín limbile ibero-romanice, ca termen demonstrativ de raportare la persoana a Il-a s-a folo-sit ipse (cf. sp. este— ese— aquel). In italiana, opozitia formala cu trei termeni s-a realizat prin sublinierea persoanei ín cazui’ile in care iste indica apropierea de persoana a Il-a: cotesto < accu-tibi-istum 25. O atare subliniere a pütut avea loe toemai datoritá faptului ca ín perioada imediat urmatoare modificarii formale a vechilor rela^ii [(hic— iste— Ule) > (iste— Ule)], ín planul semantic continua sá se pastreze vechea opozitie, raportarea la cele trei persoane gramaticale.
    Din analiza faptelor expuse ín paginile de mai sus se poate vedea ca exista motive pentru a considera ca fenomenul íntílnit in graiurile ottenesti nu este o continuare a vechiului sistem deictic latinesc, ci o inovatie a graiu-rilor respective sub influenza slava. In primul rînd, ín acest sens vorbeçte apropierea geografica a Olteniei de teritoriul sírbo-croat §i bulgar. In al doilea rínd, trebuie subliniat faptul cá íntre perioada disparirei formale a opozitiei cu trei termeni ín latina si perioada aparrjiei unei atari opozitii ín graiurile ottenesti intervalul de timp este prea índelungat pentru a putea admite continuitatea semantica a raporturilor respective (forma termenilor deictici olteneçti ne arata prin ea însâçi cá opozitia actúala nu e prea veche). Adoptarea acestei particularitá^i gramaticale din slavà s-a facut probabil prin asimilarea lingvisticá a unor slavi al cáror dialect cunoçtea raportarea pronumelor demonstrative la persoanele gramaticale. Aceste graiuri aveau, dupá cum rezultá din studiul toponimicelor slave din Oltenia, caracter bulgáresc. Ín perioada bilingvismului, slavii pe cale de romínizare aveau in minte, cum era si firesc, sistemili semantic de tipul oeaj— waj— ouaj. Datoritá acestuifapt printre ei a fost fireascâ tendinea de a càuta mijloace formale pentru expri-marea acestor raporturi26.
    La adverbe s-a folosit deosebirea existentâ intre aid < ad-hicce §i aci < accu-hic. înainte de a ajunge la actúala valoare din graiurile ottenenti aci trebuie sa fi ínsenmat un loe apropiat si precis. Acest sens il are aci çi in prezent in graiurile ínvecinate cu cele oltenesti. Dupa informatorii din Bascov
    24	E. Bourciez, Elements de linguistique romane, Paris, 1923, pp. 93, 234 (§ 103, 223).
     25	Idem op. cit. p. 425 (§ 375).
     26	Dau aceastá explicatie cu titlu de ipotezâ. impotriva ei n-ar putea fi invocata decît lipsa opozifiei de tipul respectiv în graiurile bânàtene. Dar, chiar dacá am presupune cá si in Banat a avut loe o asimilare a unor vorbitori de limbâ slavâ eu un sistem deictic asemánátor, trebuia oare neapárat sà învingâ si acolo sistemul semantic slav? în imprejurârile istorice de atunci au ac(ionat desigur o serie de factori istorici çi ling-vistici pe care nu-i putem reconstituí si care, cun osculi, ar putea explica deosebirea actúala din graiurile celor douá regiuni ínvecinate. (Existenta sistemului deictic oltenesc intr-un sat baná^ean mi-a fost semnalatá de tov. El. Barbu-Manoliu. E vorba de locali-tatea Petrovasila — numele oficial Vladimirovkt — din Banatul sirbesc. Se pare insá cá e o particularitate de provenientá olteneascá: satul Petrovasila se aflá lingá localitatea de origine olteneascá Satu-Nou; de altfel si numele de fatá al tovarásei, Barbu, e mai degrabá oltenesc decit báná{ean).
82