Noi vedem în râspîndirea comparativului adjectival si adverbial cu « mai» §i un indiciu ca vorbitorii manifesta preferinta pentru formele analitice, mai evidente §i mai expresive. Poate ca o asemenea preferirla este determinata si de prea marea diversitate a formelor comparativului sintetic fa^a de temele gradului « pozitiv ». Cf. in limba rusa literarâ :
molód-ói	— comparativ molóz-e
bogàt-yi	— comparativ bogàc’-e
stàr-yi	— comparativ stàrè-e
sladk-ii	— comparativ slâêc’e
glubók-ii	— comparativ glùbz-e
    Comparativul analitic, inclusiv cel cu formativul mai, elimina asemenea variatii ale temei §i, prin aceasta, duce la simplificarea structurii morfologice, fapt care constituie un element de progres in limbà. De obicei trasàturile tipologie stràine, ìn cazul nostru analitismul, se manifesta mai întîi în dialecte 68. !n problema pe care o discutam aici socotim ca tendinea interna latentà de îndepàrtare de la structura flexionarâ este sustinutâ de un factor extern, si anume, de mediul lingvistic romînesc înconjurâtor. în graiurile velicoruse convergente aceastâ tendinea î§i gâseste realizarea în prezenta formelor comparativului analitic exprimât prin 6ójiee... hcm, Menee... hbm, procedeu din ce în ce mai larg râspîndit si în limba rusa literarâ 6!). La Socolin^i acest procedeu lipseste însâ actualmente eu desâvîrçire.
Pronumcle
     în legatura cu pronumele personal se constata o serie de particularitâti, dintre care notâm cîteva.
     O particularitate generala a graiului rus de care ne ocupâm este folosirea la cazurile oblice eu prepozitie a formelor pronumelor personale de pers. a Ill-a singular si plural farà elementul initial n’-7J, de ex. : d'é marna — « unde-i mama? » ; râspuns : tain u^di—« acolo, la ea » ;	« eu el » ; m’eizdu'^,im'i
—	« între ei » §.a. E de relevât faptul câ în cursul anchetârii speciale a unui subiect, pentru a constata daeâ n’- lipseste în toate cazurile cînd e prezent în limba rusa literarâ, nu s-a obtinut nici o singurâ construcfie în care pronumele sa fie précédât de n’-. în graiul ucrainenilor din împrejurimi, ca si în limba ucraineanâ literarâ, n’- apare eu regularitate 71.
    La persoana a Ill-a nom. plural se constatâ urme de diferen^iere între genul masculin — amj — « ei » si féminin — an'é — « eie ».
    Pentru pron. pers. de pers. I-a la cazul dativ sing, se constatâ forma m’icn’é la unii vorbitori çi m’ien’â — la alfii. Alâturi de aceste forme am notât, ca exceptie, si mn’é (de la persoana care rosteste de obicei m’ien’ê).
    La pers. a 3-a sing. fem. genitivul este jei, iar acuzativul — iaiô: ia^baiùs iei — « mâ tem de ea ». La genitiv, dativ si instrumental féminin
      68	Vezi I. L e k o v, Abateri de la structura flexionarâ în limbile slave, în «Voprosl iazîkoznania », 2, 1956, p. 25.
    C9 Vezi de exemplu E. M. Galkina-Fedoruk, K. Y. Gorskova, N. M. § a n s k i, CoepeMennuU pyeenuü h3uk. JlencuKOAOzua-OoHemuKa-Mopçpojioeua, Moscova, p. 271, 188.
      70	Vezi, de exemplu, P. I. C e r n î h, op. cit., p. 208.
      71	Vezi, de exemplu, F. T. J i 1 k o, op. cit., pp. 247, 268.
123