Il HBHTCfl
                           BeCOMO,
                                  rpySo,
3pHM0,
                Kan b naraH hhh
                         Bomen BORonpoBoa, cpaSoTaHHMil
                          eme paOaMH PiiMa.
    De bunà seamà tocmai pentru ca nu concepea poezia altfel decit in raport cu utilitatea ei practica, socialà, Maiakovski era irezistibil atras de oralitatea poeziei. E1 spunea :
     « Poezia a incetat sá fie doar vàzutà cu ochii. Revolutia a afirmat cuvintul auzit, poezia ce se ascultà. Altàdatà doar membrii unui cere restrins aveau fericirea sa-1 audà pe Puskin. Azi intreaga lume are parte de o atare fericire. Cuvintul auzit devine din ce in ce mai necesar »25.
    Iar in poemul « In gura mare » :
                    CiiymaftTe,
                           TOBapiIIH» nOTOMKH, arHTaTopa,
                          ropjiaHa—rnaBapn !
     Si, in sfirsit, ilici anti-epigonismul lui Maiakovski nu poate fi in^eles in afara lozincii atotcuprinzàtoare a « comenzii sociale ». In aceastà ordine de idei, evident, trebuie sa dàm la o parte excesele nihilisto-futuriste ale « poetului tribun » avìnd atitea puncte de contact cu teoriile proletcultiste. Deja in perioada L.E.F.-ului Maiakovski preciza cà poejii epocii socialiste sint datori sa invece de la clasici. Dar nu admitea nici o imitale servila. Pentru Maiakovski noutatea era o conditie indispensabilà a calitàtii in poezie. « Noutatea este obligatorie intr-o opera poetica — citim in articolul « Cum se fac ver-surile?» — Materialul cuvintelor, combinabile gasite de poet trebuie sa fie mereu prelucrate.
    Dacà pentru fàurirea unor versuri s-au folosit cuvinte din vechiul arsenal, cantitatea lor trebuie sa se gàseascà intr-o strictà proporle cu cantitatea de material nou. Cantitatea si calitatea materialului nou hotàràsc dacá aliajul poate fi intrebuintat » 26.
    Iar in alta parte:
    « Noutatea, noutatea materialului si a metodelor este obligatorie pentru fiecare opera poetica »27.
    Intr-un fel aceastà cerintà, formulata, dupà cum se vede, la modul cel mai imperativ, constituie puntea de legatura intre ceea ce am putea numi convencional « estetica lui Maiakovski » (adicà totalitatea principiilor estetice càlàuzitoare) si versificala sa, mai larg : poezie, creala poeticà, practica « industriei poetice ». Pentru a transforma orice in poezie, pentru a ràspunde poetic oricàrei « comenzi sociale », Maiakovski isi incorda la maximum geniul creator, pentru a face sà scapere in orice ìmprejurare scinteia noutàtii. Materialul de care dispunea, singurul din care si prin care noutatea se putea materializa, era cuvintul. Iatà de ce poezia lui Maiakovski ^i se dezváluie la o atentà cercetare ca o muncà de titan a poetului de a-si supune cuvintul, de a-1 obliga
     25	Vezi volumul citai, al lui Metcenko, p. 225.
     26	Despre munca scriitorului, p. 41.
     27	Ibidem, p. 11.
137