pentru viafa si oamenii de la tara §i se explica foarte lâmurit în ce anume consta filozofia tolstoiana.
     Indiferent însà cine este autorul acestui articol, trebuie remarcatâ pozitia judicioasà pe care el se situeazà atunci cînd discuta atitudinea socialiçtilor fata de opera lui Tolstoi. « Cu toatâ pràpastia enormà, care existâ între concepfia lui Tolstoi asupra vietii si a societari si ccnceptia socialista... — spune el — mai mult decît tofi il lauda socialistii ». I. Nicolaevici explica acest paradox aparent astfel: « Atacurile pe care Tolstoi le-a adus societàri de azi, atacuri violente, in care arata toatâ putreziciunea, toatâ nedreptatea, toatâ silnicia §i toate crimele societàri de azi, au deschis ochii la milioane de oameni, care trecînd pe lîngâ Tolstoi au nimerit la noi ».
     într-adevâr, oamenii càrora operele scriitorului rus le-au demonstrat câ societatea burghezà e nedreaptâ, e putredâ « s-au convins în curînd câ, dacâ e nedreaptâ, trebuie înlàturatâ morala resemnârii a lui Tolstoi, trebuie sâ lupte cu energie, cu violenfâ pentru înlâlurarea acestei societàri. S-au convins, dupâ ce Tolstoi le-a deschis ochii, câ numai socialismul duce la dezrobirea lor, la fericirea omenirii ».
     Concluzia la care ajunge articolul subliniazâ cu multâ pâtrundere rolul pe care opera lui Tolstoi este chematâ sâ-1 joace în lupta proletariatului pentru liberiate, rol pe care ìl va define §i dupâ victoria si eliberarea acestuia: « munci-torimea socialistá se va gíndi totdeauna cu venerale la numele lui Tolstoi, pe care-1 va considera unul din marii luptátori pentru bínele omenirii ». Atít problemele esentale ridicate de I. Nicolaevici, cît çi felul in care sínt ele discútate ne fac sâ ne gîndim câ autorul ar fi cunoscut articolele lui Lenin si ar fi fost influençât de ele.
     într-adevâr ideile de bazâ, pe care se sprijinâ articolul publicat în « Calen-darul Muncii » în aprecierea operei si în genere a activitâtii lui Lev Tolstoi se înrudesc cu tezele formulate de Lenin. Astfel, I. Nicolaevici subliniazâ
—	în spirit leninist — ca o idee fundarnentalâ pe baza càreia îsi dezvoltâ toatâ argumentarea, contradictiile caracteristice pentru opera lui Tolstoi, contra-dicfiile dintre critica socialâ acerba §i filozofia pasivitàfii si smereniei. Pe aceastâ linie am putea surprinde si unele asemânâri de amânunt. Astfel Lenin aratâ câ « Tolstoi este ridicul ca un proroc, care a descoperit noi retete pentru salvarea omenirii » si câ sînt « j alnici tolstoiçtii » care « vin sâ transforme în dogmâ partea cea mai slabâ a învàtâturii sale » si spune câ lipsa de întelegere a situatiei din Rusia îl pune pe scriitor pe aceeasi treaptâ cu « un târan patriarhal, naiv ». în articolul tipàrit în « Calendarul Muncii » se subliniazâ de asemenea felul « simplist, naiv », în care cautâ sâ dezlege scriitorul rus problemele sociale, manifestîndu-se pe acest plan ca « un visâtor si nu ca un cugetâtor, ca un filozof », « conceptiile lui istorice si filozofice » fiind « pure copilâri ». înrudirea cu tezele lui Lenin se observa çi în sublinierea simpatiilor lui Tolstoi pentru lumea patriarhalâ a satului, dar mai aies în elucidarea atitudinii pe care proletariatul trebuie s-o aibâ fafà de moçtenirea scriitorului rus si anume sâ ia « ce-i bun si sâ înlâture ce-i râu ». Este acelaçi îndemn care ràsunâ si în articolele lui Lenin de a învâta din demascarea societâtii capitaliste pe care o întreprinde Tolstoi, dar de a respinge cu desâvîrsire filozofia tolstoistâ.
    Asemânârile date pledeazâ odatâ mai mult pentru ipoteza câ e vorba nu de un artieoi original, ci de o traducere dupâ vreun material publicat în ruseste si reluînd cunoscutele teze aie lui Lenin. Din pâcate, autorul lucrârii de fafâ u-a avut posibilitatea sâ cerceteze revistele §i ziarele muncitoresti din
184