Astfel comunicarea lui Karel Horàlek, Principiile fi sarcinile studierii ftiintifice a limbilor slave*, subliniazà necesitatea de a studia clt mai sistematic §i analitic limbiie slave din punct de vedere fonetic, lexical, morfologie §i sintactic. Autorul remarcà strinsa legàturà Cte trebuie sà existe in tre transformàrile fonetice §i rezultatele lor in domeniu, inorfologiei. Studierea tipologica a limbilor slave, a?a cum remarcà de altfel ?i VI. Skaliika poate duce la o clasificare a limbilor slave dupà insu§ì gradui lor de flexionare : limbi slab flexionare, limbi aglutinante, analitice etc.
      Josef Kurz, in articolul Limba slava bisericeascà ca limbà internatio naia de cultura (literarà) a slavilor1, relevà importanza pe care a avut-o slava bisericeascà in dezvoltarea culturalà a slavilor.
      Autorul prezintà activitatea lui Chirii sì Metodie, oprindu-se asupra importali tei primelor texte glagolitice, asupra influen^ei slavei biserice?ti de redaefie moravà in terminologia slavà din textele vechi poloneze.
      Textele de redacjie moravà s-au extins §i in Croazia, iar o parte din scrierile lui Chirii §i Metodie — cele despre Sf. Ludmila §i Sf. Vajlav — erau cunoscute la Kiev si Novgorod. Limba slavà bisericeascà a contribuit la civilizaZia slavilor §i la stringerea legàturii cu bizantinii. Pe de altà parte, slava veche a jucat un rol deosebit in istoria formàrii limbilor literare slave moderne.
      Eugen Pauliny se ocupà de Conditale istorico-culturale care au determinat existenfa bilingvismului in istoria limbii literare slovace5. Consacrìnd o mare parte a lucràrii sale secolelor al XV-lea — al XVII-lea autorul menZioneazà dublul rol pe care 1-a avut limba cehà in aceastà perioadà : pe de o parte, aceasta a avut un rol in formarea naZiunii §i poporului slovac fiind folosità de slovacii din Ungaria in lupta lor naZionalà, iar pe de altà parte si-a adus contributia la ìnsà§i formarea limbii literare slovace. Pìnà a se ajunge la limba literarà creata de L’udovit’ Stùr (1815—1856), in istoria limbii literare slovace se constata folosirea pe scarà largà a unei cehe slova-cizate. Este vorba de o limbà bazatà pe gramatica cehà, care are insà un vocabular slovac apusean.
      Bohuslav Havrànek trateazà probleme legate de dezvoltarea limbilor literare slave 6. Obiectul lucràrii sale il constituie indeosebi limba literarà cehà, dezvoltarea ei in strtnsà legàturà cu dezvoltarea naZiunii, dar §i o paralelà intre istoria celorlalte limbi literare slave §i cea a limbii cehe. Din istoricul limbii literare cehe, autorul se opre§te in special la epoca lui Jan Hus, la influenza mijcàrii husite in limbà, la mi§carea naZionalà din jurul anului 1848 si la reflectarea ei in limbà §i cultura, precum $i la perioada de dupà anul 1945, cind vocabularul limbilor slave se ìmbogàZe^te cu noi termeni proveniZi mai ales din limba rusà.
      Formarea limbii cehe vorbite fi raportul sàu fata de cea literarà constituie obiectul lucràrii lui Jaromir Bèlic7. Autorul desprinde citeva deosebiri existente intre ceha vorbità $i cea scrisà, cum ar fi infinitivul in t din limba vorbità: peci, pomoct, spre deosebire de infinitivul peci, pomoci din limba scrisà, sau prezenZa formelor duble pentru cuvinte ca: jedendetiletd stredni skola (scoala medie de 11 ani) §i jedendctiletka (pentru aceea§i noZiune), ambele freevente in limba vorbità — ìnsà in limba scrisà se considera corectà numai forma jedendetiletd stfedni skola (p. 69).
      3	Zdsady a dkoly védeckého studia slovanskych jazykù, pp. 7 — 11.
4	Cirkevnéslovansky jazyk jako mezindrodni kulturni (literdrni) jazyk Slovanslva,
 pp. 13-35.
      6 Kulturnohistorické podmienky a spolocenské funkeie bilingvismu v dejindch spisovnej slovenciny, pp. 37 — 45.
6	K obecnyrn vyvojovym zdkonitostem spisovnych jazykù slovanskych, pp. 47 — 57.
      7	Vznik hovorové cestiny a jeji pomèr k cestine spisovné, pp. 59 — 71.
23*
355