Din 13 predicate — 11 sint exprimate prin imperfect, fund prin duritatea lor potrivite descrierilor ?i momentelor afective8 de aceia imperfectul e larg folosit de romancierii naturali$ti. Imperfectul e considerat ca un timp prezent transpus in trecut.
     Din limbile slave, imperfectul se stinge treptat. In gramotele ruse din sec. al Xll-lea ?i in cea mai veche copie din « Ruskaja Pravda » nu exista (1282). In povestiri ?i in operele cu caracter pubicistic se pastreaza pina in sec. al XVI-lea. Din limbile slave de rasarit, a ie§it din intrebuintare prin sec. XII-XIII. in sec. al Xlll-XIV'lea se intrebuinta foarte rar in limba vie. Din limbile slave de apus,
—	exclusiv soraba — imperfectul a pierit prin sec. al XV-XVI-lea. Imperfectul slabe$te $i in sirbo-croata. Cel mai puternic se pastreaza in bulgara, unde are bogate sensuri modale §i conditional 9 ?i unde imperfectul incepe sa se formeze $i din radacina prezentului, pentru a evita omonimitatea cu aoristul.
     Slava dela noi pastreaza imperfectul in textele religioase. in operele originale insa se reflecta situatia din limbile slave vii, adica imperfectul incepe sa fie inlocuit cu participiul in-1 cu sens de perfect §i aceasta in operele scrise in sec. al XV-lea in Moldova sau in Nordul Ardealului. in « Povestirile despre Vlad Tepe§ »‘ avem in aceia?i fraza folosit in citeva cazuri imperfectul §i odata participiul in — 1 ca perfect pentru aceia?i ac^iune iterative: oamenii «veneau» in repetate rinduri », — zice: ripmuAH §i iiptijfowAdyoy. (f. 207 Mss. Belozersk).
    in documentele slavo-romine din Tara Romineasca, gasim foarte putine imperfecte,10 iar in cele din Moldova lipsesc cu totul. Aceasta se explica prin aceea ca natura faptelor din documente — nefiind descrieri, nici povestiri — nu se reda prin imperfecte, ci prin aoriste §i perfecte. Lipsa imperfectului in docu-mentele din Moldova se poate explica ?i prin faptul ca din limbile slave de rasarit imperfectul a pierit de timpuriu.
    in multe documente slavo-romine, formele de imperfect au fonetica specifics limbii bulgare noi. Nici sensul de imperfect nu-1 mai pastreaza §i rareori cind il intilnim, imperfectul are sens de aorist, ceea ce se vede §i din cele mai vechi traduceri.
    Astfel intr-un document dela Basarab III Tepelu? (1478—1482) avem: ip* MW ■MOrt’fejfMf vvt Kora aapa^T .wup = ca ce rugaram dela dumnezeu pentru pace u.
    in actul lui Radu al IV-lea cel Mare (1496—1344) imperfectul are sens de aorist chiar cind se reproduc fraze biblice: CTpaHth Kf\" h SjKe^ocri ma ,.. kcajh Kiy... — strain am fost (eram) §i m-ati aflat bolnav am fost (eram) §i. . . 12
     8	T. V i a n u, in Arta prozatorilor romini, 1941. Problemele metaforei 51 alte studii de stilistica, Buc. 1957-
     9	BhJizapcKXl H3yK, 1955, Sofia, p. 189. Gramatica, intocmita de un colectiv de lingvijti. K. Mircev, Mem. zpaM. Ha 6tJie. e3UK. Sofia, 1955 — p. 134 h.
    10	S. P. BernStein, Pa3bicKanUH e 06/iaamu doAzapcKOu duaAenmoAoauu Moscova, 1948, pag. 211.
     11	S. BernStein, op. cit., p 210 — 211.
     12	Actul lui Alexandru din 1422. Gr. Tocilescu, 534 de doc. isJorice slavo-rari. din 7'ara Rom. }i Moldova, Buc 1931. p. 43 — 44).	-
45