ex. în fenomenul de mazujenie, ciokanie etc. Epoca slavei comune se închee în sec. X-XI — cu dispariçia ierurilor slabe.
     în morfologia slavâ, remarcàm tendinea de simplificare prin disparita de timpuri, moduri, cazuri, de reducerea verbelor atematice, care se asimileazâ celor tematice etc. Pe de altà parte, constatàm o dezvoltare a aspectului, a formelor reflexive, a proceselor analitice, iar prepo' ziçiile capâtâ o largâ întrebuinçare. în fonetica, se produce monoftonghizarea çi palatalizarea. Începînd eu sec. al X-lea sistemul silabelor deschise nu s-a mai pâstrat, pentrucâ au pierit vo-calele reduse. în limbile slave de apus, se dezvoltà cantitatea çi se fixeazâ accentui pe prima silaba sau pe penultima. Accentui ramine mobil In limbile slave de râsârit çi bulgari, iar in sîrbo'croatâ avem o situaçie intermediará.
      în sintaxâ, s-au dezvoltat propoziçiile nepersonale çi nepredicative, determinarea se face la adjective prin pronume demonstrativ. Articolul enclitic se dezvoltà In bulgara, în mace-doneanâ çi partial în unele dialecte ruse de nord în cele slovene çi sîrbe luzaciene. (p. 92).
      în primul loc stau ca çi în indoeuropeanâ cuvintele care poartà accentui logic, apoi parti-culele etc. E o situale moçtenitâ din indoeuropeanâ, dela care se abate rusa çi bulgara. Modul de negaçie e deobicei dublu : niküto ne vestü = nimeni nu çtie.
      Lexicul se schimbâ paralel eu producçia, eu evoluçia societàri çi prin împrumuturi impuse de contactul cu alte popoare neslave ca germanii, romanii, grecii, turcii, ugrofinii, etc. Limbile slave s-au influençât çi reciproc prin limbile literare : paleoslava, cehâ, polonâ, sîrbocroatâ çi rusâ. (L. A. Bulahovskij în ,,Izv. Akad. Nauk” 1951, Nr. 2). Schimbàrile din structura foneticâ ne sînt prezentate istorico-comparativ în trei perioade : indoeuropeana, slava comunâ çi din epoca feudalâ pînâ astâzi (p. 100—154). Tot aça ne schiçeazâ çi schimbârile din structura morfologica (p. 154 — 217). Mai sârac este capitolul referitor la sintaxa llmbii slave în care trateazâ pe scurt tipul de propoziçii, sintaxa insfinitivului, a participiilor, folo-sîrea cazurilor, topica, articolul çi dezvoltarea hipotaxei din parataxâ — care se petrece pînâ în sec. al XIV- XVI-lea (F r. Trâvniiek, Hist. ml. ceskd. III Skladba, 1956, Praga.
      Capitolul referitor la lexicologie trateazâ problemele teoretice de structura, de etimologie, de formarea cuvintelor. Se aratâ apoi mai concret constituirea lexicului slav, din fondul indoeuTopean, slav-comun, balto-slav, german, grecesc çi romano-slav precum çi tendinçele principale în evoluçia lexicului slav. (p. 256 — 284).
      Aci s-ar fi putut încheia o « introducere în studiul gramaticii comparate a limbilor slave ». Profesorul Horâlek însâ prezintâ succint çi evoluçia limbilor literare slave, a scrierii la popoarele slave, pentru ca sâ caracterizeze apoi toate limbile slave pe grupuri' Este o prezen-tare a evoluçiei structurii gramaticale a fiecàreia din cele 14 limbi slave.
      în penultimul capitol, ne schiçeazâ evoluçia istoricâ a studiilor de gramaticâ comparatâ slavâ, începînd cu epoca lui Jozef Dobrovskÿ, trecînd apoi la Fr. Miklosich, V. Jagié la pe-rioada dintre 1915- 1950 çi epoca slavisticii marxiste. în ultimul capitol, ne prezintâ paralel, tipuri de texte din diferite limbi slave. Capitolul are importançâ practicâ çi vâdeçte concret marea unitate a limbilor slave.
      Seriozitatea çi utilitatea lucrârii creçte printr-o vasta bibliografie expusà pe comparti-mentele limbii çi pe familiile limbilor slave. în afarà de acestea, autorul ne prezintâ o bogatà bibliografie referitoare la grafica slavâ, la textologie çi la raportul dintre limbile slave cu alte limbi.
      Domeniul vast care se extinde în timp pe mii de ani çi geografie pe imensul spaçiu ocupat de slavi, în trecut çi prezent, fac ca unele problème çi termene sâ fie tratate insuficient, iar áltele sâ fie omise. O parte din fenomene expuse în cadrul istorico-comparat se repetâ în cadrul caracteristicilor fiecârei limbi slave, unde sînt prezentate mai mult sincronie. Reluarea pro-blemelor nu stricà, fiindcâ ajutâ la fixarea lor.
      Cercetâtorul îçi va complecta informaçia, urmârind trimiterile bibliografice : în primul rind alte studii de gramaticâ comparatâ çi apoi cele de gramaticâ istoricâ. în ultimul timp, literatura aceasta s-a îmbogàçit pentru fiecare limbâ slavâ în parte. într-o nouà ediçie s-ar
306