Interesul cu care s-au cercetat, in ultimii cincisprezece ani, obîrçia çi trecutul acestor popoare a constituit un raspuns categorie dat concepçiei istorice germane. Raspunsul spscia-liçtilor slavi aduce nu numai o largire a acestor problème, ci çi o serie de demente cu totul noi, menite sa rastoarne multe din ipotezele mai vechi. Cercetàrile s-au concentrât in jurul a doua probleme : origina propriu zisâ çi patria primitivd a popoarelor slave. Problema originei slavilor e cuprinzàtoare çi complexa. Ea nu constitue, in mod exclusiv, domeniul unei singure discipline. Pentru soluçionarea ei s-a fâcut apel, mai aies câtre sfîrçitul secolului trecut, la arheologie, antropologie, lingvisticâ çi etnologie. Cu toate acestea, problema era departe de a fi soluçionatâ. Metodele folosite in trecut se sprijineau in cea mai mare parte pe analiza lingvisticâ a toponomiei sau pe studiul interferenÇelor lexicale, determinînd într-o oarecare mâsurâ apartenença etnica, fârâ a contribui prea mult la o localizare mai precisâ a patriei primitive a popoarelor slave. Abia dupâ cel de-al doilea ràzboi mondial, cercetârile acestea au intrat într-o fazâ nouà, mult mai cristalizatà.
      Volumul de façâ se situeazâ çi el pe linia tradiçionalâ a acestor cercetâri. El cuprinde mai multe studii eu un conçinut variat, însâ grupate în jurul aceloraçi probleme. Astfel, Vâclav Polâk colaboreazâ cu patru contribuai valoroase, în care analizeazâ problemele de limbâ eu o mare sagacitate çtiinçificâ. E vorba de: a. Etnogeneza slavilor, din punct de vedere lingvistic, b. Patria strâveche a slavilor, din punct de vedere lingvistic çi d. Religia vechilor slavi. Fiecare din aceste studii e însoÇit de un bogat aparat critic, care epuizeazâ problema sub toate aspectele.
      Bohumila ZâSterovâ se ocupà eu problemele principale privitoare la începutul istoriei popoarelor slave, iar Hynek Bulin trateazâ problema periodizârii istoriei slavilor apuseni în perioada timpurie a feudalismului.
      O	interesantâ contribuée despre cîteva obiceiuri (la naçtere, làuzie, ceremonialul de nuntâ), la slavii din vechime semneazâ Drahomira Strânskâ.Cu o problema asemânâtoare se ocupâ çi Jitka Junkovâ, care serie despre boli çi moarte la vechii slavi.
      în sfîrçit, pe lîngâ doua prezentàri privitoare la ultimile sâpâturi arheologice din Cehia (Rudolf Turek) çi Moravia (Josef Paulik), Jaroslav Kudrnâô face o prezentare a descoperirilor arheologice slave de pe teritoriul vechei Dacii. Autorul e un bun cunoscàtor al limbii romîne çi specializat în problemele arheologiei romîneçti. în contribuera de façâ, Kudrnâô stâruie asupra sâpâturilor arheologice întreprinse de Academia RPR, începînd din 1949 pînâ în 1953 çi subliniazâ importanza descoperirilor pentru cunoaçterea istoriei slavilor din Dacia. Un studiu îngrijit, bine informât çi conçtiincios. Volumul, apârut în condiçii tehnice optime, face cinste Institutului slav din Praga.
                                                                Tr. Ionescu-Niçcov
★
      Un diefionar al limbii slavone. Institutul slav de pe lîngâ Academia cehoslovacâ de çtiinçe pregâteçte publicarea unui dicçionar al vechii limbi slave, de care se simte nevoia atît în domeniul slavisticii, cît çi-n sfera disciplinelor çtiinçifice înrudite (de pildâ, in- istoria çi cultura bizantinoslavâ, în studiile juridico-istorice, în cercetârile privitoare la liturgia slavâ, etc.). Vechile dicçionare aie limbii slavone sînt învechite, iar cunoscutul lexicon al lui Miklosich (Lèxicon paleoslovenico'graêco'latinum), care a apârut eu o sutâ de ani în urmâ (1865), nu cuprinde material lexical toemai din cele mai vechi monumente literare, descoperite mai tîrziu.
      La aceastâ operâ atît de importantâ, se lucreazâ incâ din 1943, de câtre un colectiv format din acad. B. Havrânek, prof. K. Horâlek, prof. I. VaSica, F.V. Mare§, A. Mâtl çi M. Sterbova. Colectivul e condus de prof. I. Kurz.
      Operaçia de strìngere a materialului e, în principiu, terminatâ. S-au excerptat pînâ în prezent peste 80 de texte de conÇinut çi volum diferite (texte biblice, liturgice, homiletice,
21 — c. 420
321