precum §i de la intelegerea « cinismului » in sensul curent al cuvintului (« atitu-dine dispretuitoare fata de nórmele general-acceptate de moralitate §i bunà cuviin^a » 14) nu ne va fi greu sa ajungem la concluzia cà, ìntr-un fel, (mai ales datorità naivitàtii §i primitivitàtii sale) este cinica §i Varenca Olesova dar ?i Nata§a din Moneda falsa. Cinic este §i hoholul din La sare, dar §i tovarà^ul de drum al lui Gorki in povestirea atit de tradusà in romine§te hi Stepà. Cinici sint i?i Silan Petrov cu Marca din povestirea Cu plutele dar, de§i cu totul altfel, cinica e §i contesa Hélène de Courcy. Cinici sint §i Cuvalda cu prietenii sài din Fottìi oameni, cinic este Satin, dar §i baronul. Cinic e Teterev, dar §i Foma Gordeev, dupà cum cinici sint in acela§ timp (de§i sint atit de diferiti din punctul de vedere al conceptiei lor asupra vietii) §i Suslov §i Vlas in Veligiaturi§tii. Cinica e §i Malva §i Femeia cu ochii albastri. Cinic e §i Clim Samghin (e drept doar in intimitatea lui), §i Dronov, Inocov, Macarov §i chiar Liutov, dintr-un anumit punct de vedere. Cinic e §i Egor Buliciov, dar §i Dostigaev, etc.
    Dacá aruncàm o privire de ansamblu asupra acestei lumi atit de pestrite §i dàm la o parte diferentele specifice, vom putea observa cà numeroase perso-nagii gorkiene devin ni§te « cinici » pentru cà nu au nimic de pierdut, Varenca Olesova debiteazà in dreapta §i-n stinga, la adresa diferitelor « cuno-■jtinte » de sex masculin, aprecieri cu totul in contradictie cu nórmele generai acceptate de bunà cuvin^à in lumea ei, doar pentru cà, educatà ìntr-o mo§ie zolatà, lingà un tatà bolnav §i « ciudat », a crescut ca o « micà sàlbàticiune frumoasà » §i nici nu bànue^te consecintele nefaste, ce s-ar putea ivi dacà « apre-cierile » sale ar fi luate in serios. Cind spune lui Ipolit Sergheevici cà domnul Kokovici, $eful zemstvei, are « o fatà plinà de co§uri », cà domnul Bencovschi e « frumu^el », iar portàrelul Muhin « e un lungan ghebos §i sfrijit », in timp ce fiul de negustor Gri§a Ciornonebov e « voinic §i gras, astmatic, cu chelie jji cu nasul ro§u », Varenca nu are de loc senzatia vreunei primejdii, a unie periclitàri a situatiei sale. Ea le spune pe tóate pe §leau —• inclusiv povestea dragostei neìmpàrtà$ite pentru un hot de cai, pentru cà nu a§teaptà nimic de la lumea pe care o sfideazà §i o batjocure§te, dupà cum nu a$teaptà nimic de la cei care o ìnconjoarà nici Natala din Moneda falsà. («Un om? ràspunde ea la replica tatàlui, prin care o anuntà cà trebuie sa vinà cineva in casa, oare e cu putintà tatà? Sà vinà la noi un om? »). In povestirea La sare, hoholul §i prietenii lui joacà o farsà atit de crudà noului angajat la muncà intr-un fel tot « din plictisealà » (ca §i eroii schitei cu acest titlu, cu deosebirea doar cà in primul caz farsa e mult mai nevinovatà), ca sà se distreze. Viata acestor oameni e atit de grea §i atit de lipsità de lumina omeneascà in monotonia ei apàsà-toare, incit li se pare firesc sà « ridà » pe socoteala oricui, dacà a§a ceva nu presupune nicio primejdie, adicà dacà au sentimentul cà nu au nimic de pierdut, de pe urma cruzimelor lor « nevinovate ». Acela? sentiment, insà la
      14	Marea Enciclopedie sovieticd, edifia a Il-a, voi. 46, p. 625.
84