Prività in ansamblu, nebedernita este de mare frumusete. Vàzutà insà dea-proape, chipurile lui Hristos, arhanghelilor. etc. sìnt mai grosolane.
    Chenarul odàjdiei care folosefte impletituri geometriee §i florale §i unde apare crucea ìncirligatà o a$eaza intr-adevàr in domnia lui Stefan cel Mare. Oare-cari asemànàri cu chenarele unor vàluri de mai sus (nr. 69 §i 70) sìnt de netàgà-duit, ca §i cele cu epitaful din 1506 al mìnàstirii Dobrovàt.15
ANTIMISE Nr. 87.
    Ìmpàrtàsirea apostolilor sub ochii Maicii Domnului.
     Tafrali (p. 50—-51 §i pi. XLI, Nr. 87), crede cà acest vai il infami,■jeazà pe Hristos §ezind in fata unui pristol fi slujind cina cea de tainà §i ca apostolii se apropie ca sa se cuminece. Dar deasupra acestui Hristos, care prive§te spre cer, se arata in slava Maica Domnului. De aceia ridicàm intrebarea dacà nu cumva cel ce jertfe§te piinea §i vinul nu este mai de grabà Petru. In dreapta se vàd intr-adevàr §ase apostoli dar 7 initiale, din care doi n (Petru §i Pavel). Cel ce §ade la masà are mai curind tràsàturile lui Petru, decìt pe ale lui Hristos, jude-cìnd dupà felul cum el arata pe alte pocrovete §i vàluri liturgice din aceea vreme.
Nr. 88.
    Antimisul mitropolitului Qhedeon (c. 1653—1658).
    Este aproape necunoscut, càci pe cìnd D. Dan (p. 108—109) il pune pe seama unui mitropolit Ghedeon §i a lui Stefan voevodul Moldovei, Tafrali, mergind mai departe vorbe§te de. .. §tefan cel Mare (p. 51 ; fàrà plan§à fotografìcà). La muzeu antimisul este expus ca fìind din anul 1610. Faptele stau cu totul altfel. Precum dovede§te frumoasa insemnare inedità, tipàrità cu aur pe acest vài liturgie staco-jiu, el a fost sfìntit de mina lui chir Ghedeon, arhiepiscop §i mitropolit de Suceava, in zilele lui Gheorghe Stefan voevod.
    Ghedeon a pàstorit din 1653 pinà in 1659 16 iar Gheorghe Stefan a domnit din 1653 pinà in 1658. In acest ràstimp se a§eazà deci antimisul de la Putna.
      15	C f. E m. T u r d e a n u, La broderie religieuse en Roumanie. Les épitaphioi moldaves aux XV-e et XVI-e siècles, extras din Cercetâri Literare, IV, 1941, pl. VII.
      16	N. I o r g a, Istoria bisericii romineçti ji a viefii religioase a Romînilor, II, 1930, p. 326. Antimisul este necunoscut lui N i c a M. T u \ â, Sfintul antimis. Studiu istorie, liturgie simbolic, Bucure?ti, 1943, care la p. 22 aratâ câ cuvintul aitar apare numai pe antimisele slavonejti (precum se întîmplâ toemai eu cel de la Putna), bizuidu-se între altele pe un antimis din 1650 sfinçit de mitropolitul Stefan al Ungrovlahiei sub Matei Basarab (op. cit., p. 62). Tot acolo se aratâ câ antimisele erau de obicei de in alb §i câ în veacul al XlX-lea apar antimise galbene, cafenii, verzui çi mai rar roçii (op. cit., p. 54). Prin urmare antimisul de la Putna este deosebit de interesant §i în privinça culorii sale. împotriva pârerii
155