In generai cinicii lui Gorki ar putea fi impartiti in douà caregorii : simpatici fi antipatici. Cei din urmà sint mai putin numerosi fi in zugràvirea lor Gorki nu a adus prea multe demente noi in comparale cu ceea ce au realizat predece-sorii. Cinicii antipatici sint chiar mai numerosi fi mai subtili in literatura realista critica francezà. Doar patosul demascator e mai puternic, mai nimicitor la Gorki. Adevàrata creatie gorkianà sint insà cinicii simpatici.
     Aceftia au in primul rind functia de a rosti adevarul intreg. Una din tràsà-turile caracteristice ale creatiei gorkiene este fi cunoscuta impletire intre tendinta de a nu se indepàrta cu nimic de la adevarul vietii, de a nu o infrumuseta, de a nu cocolofi in nici un fel contradictiile, asprimele, « ticàlofiile ei de plumb » cum se exprimà Gorki insali, iar pe de alta parte, tendinta de a rosti raspicat aprecierea sa asupra acestei vieti, crezul sàu, increderea sa in om fi in posibilitatea ìndreptàrii vietii. De aici decurge fi atractia pe care o exercitau asupra lui Gorki tipurile care, din cauza pozitiei lor speciale in societate — puteau, farà a avea de ce sa se teamà de consecinte, sa spunà in gura mare, pe fleau, tot ce cred despre cutare sau cutare fenomen. Cinicii simpatici aveau posibilitatea s-o facà tocmai pentru cà nu mai afteptau nimic de la viata, nu mai aveau nimic de pierdut. lata dece multi « cinici simpatici » au in lucratile lui Gorki fi functia de rezoneuri, ei tràgind concluzia in locul autorului. In « Micii burghezi », Teterev joacà acest rol cu oarecare stralucire chiar: « Asta-i viata ! Oamenii tipà, striga pina ce obosesc fi apoi tac.. . Dupà ce s-au odihnit, —• iar ìncep sa strige. Aici insà, in aceastà casà, totul se poto-lefte mai repede ca in altà parte... fi strigàtele de durere fi ràsetele de bucurie. Pentru aceastà casà orice zguduire este ca o loviturà cu bita in bàltoacà... Si ultimul strigàt este ìntotdeauna acela al trivialitàtii — zina acestor meleaguri. Triumfàtoare sau infuriatà, aici ea are intotdeuna ultimul cuvint. . . »
    Oare se poate inchipui o definitie mai exactà fi mai sugestivà totodatà a micii burghezii ca a unei modalità^ de viatà? Si doar tot Teterev este acel care trage concluzie fi in final, reducìnd la adevàrata dimensiune, pretinsul conflict intre generaci. In aparentà ar vrea sà-1 linifteascà pe bàtrinul Besse-menov, alarmat fi amàrit de « fuga » fiului in bratele Elenei Nicolaevna :
    « . ..§i n-avea grijà... Fiul tàu are sà se intoarcà.. . Nu s-a dus prea departe. . . S-a urcat pinà sus, pentrucà a fost tirit, n-are sà stea mult, are sà coboare.. . Dupà moartea ta el are sà repare putin cocina asta.. . are sà mute mobila din loc, fi are sà tràiascà la fel ca tine — lìniftit, chibzuit fi confor-tabil. Are sà mute mobila din loc fi are sà tràiascà convins cà fi-a implinit cu prisosintà datoria, fa£à de oameni fi fatà de via^à, Doar iti seamànà tie. . . Iti seamànà leit. . . e fricos fi prost... La timpul sàu are sà devinà hràpàret ca fi tine, ìncrezut fi crud... Si tot afa cum ti se intimplà tie acum nu va fi crutat nici nefericitul tàu fui.. . I se va spune fi lui adevàrul in fatà, afa cum ti'l spun eu tie: « Pentru ce ai tràit? Fàcuta-i tu vreodatà bine cuiva?» Dar fiul tàu n-are sà ràspundà, dupà cum nu poti ràspunde nici tu azi. . . »
89