Tot aça de incomplet a fost soluçionatà ji problema influenÇei exercitatà de dragostea façà de Marila Vereçceak asupra operei poetului. Respingind in mod just diversele teorii, emise de critica burghezà in aceastà privinfà, automi nu ajunge totuçi la o concluzie darà.
      «... Întîlnirea lui (cu Marila Vereçceak — E. F.) a jucat in a devàr un roi important in viafa lui Mickiewicz, care a fost captivat de frumuseçea râpitoare, de inteligença çi firea poeticà a tinerei fete. . . Totuçi n-au dreptate acei biografi, care susçin cà aceastà dragoste a desfiintat in ochii lui Mickiewicz ìnteg universul, devenind singurul izvor al inspirafiei lui poetice. » (p. 43). mai departe : « Çi ìntr-adevàr, Mickiweicz a purtat de-a lungul ìntregii sale vieti acest sentiment sfînt çi curat al primei sale iublri. » (p. 59).
      E adevàrat, cà Jivov çi-a exprimât pàrerea asupra acestei chestiuni ceva mai précis, acolo unde face analiza dramei « Dziady », (p. 102) — totuçi cititorul nu ràmìne cu o ideie darà asupra acestei problème. M. S. Jivov nu argumenteazà temeinic çi de aceea concluziile lui par puçin convingàtoare. Acestea ca çi alte lipsuri relativ mici nu micçoreazà valoarea çtiintificà a acestei monografii. Prin noutatea interpretàrilor, prin força argumentârii çi prin spiritul de sintezà, cu care automi îmbrâçiçeazà opera marelui poet polonez, lucrarea lui M. Jivov prezintà un deosebit interes çtiinçifice çi literar.
                                                             Ecaterina Fodor
     EMIL VÌRTOSU, Ce inseamnà «domn singur stàpinitor» din titulatura domnea9cà a 'Jarii Romine$ti ?i a Moldove!, in « Analele Universitàfii C. I. Parhon » (Seria §tiin{elor sociale. Istoria), 9, 1957, p. 45—59.
      Se §tie cà vecKea istoriografie romtneascà a socotit tótdeauna cuvintul kHMKHH etc.) ca atirmatia domnitorului cà tara stàpinità de el este neatirnatà. Din cercetarea izvoarelor unde apare acest epitet — cu mult mai des folosit In Tara Romineascà deck in Moldova (aci nu se intilnejte decit in douà acte de la Roman Vodà din 1392 ji 1393, precum fi pe patrafirul lui Alexandru cel Bun ?i al Marinei Doamna) — prof. Virtosu ajunge la numeroase observatii. Astfel domnia sa a izbutit a desprinde limpede faptul cà CdMo,vP^»sdBiiki nu se folosejte in actele externe, (cu doar citeva exceptii in scrisorlle càtre Brajoveni), ceea ce ar fi putut invedera neatirnarea tàrii fata de Ungaria sau Polonia, in schimb cuvintul se intrebuinteazà in acte interne. De aceia automi il pune in legaturà cu titlul de mare voevod ?i cu asocierea la domnie. Marele voevod este cdMo.vpatdKiiki intrucit, ne spune domnia sa, puterea lui, potrivit conceptiei feudale, vine de la Dumnezeu, pe cind asociatul nu este decit voevod, puterea lui purcedind din vointa marelui voevod.
      Privitor la tàlmàcirea in rominejte a lui mmo.vphìikhki, dupà ce aratà felurite traduceri in trecut ale acestui cuvint, prof. Virtosu se oprejte la aceea de « singur stàpinitor », folosità ?i in corpusul de documente al Institutului de Istorie al Academiei R.P.R. (poate sub Inriurirea lui Constantin càpitanul Filipescu). Pàrerea noastrà este cà, etimologie vorbind, ar fi fost mai bine sà se intrebuinteze « de sine stàpinitor » (dupà pilda lui Ion Bogdan §i Tocllescu), care ràspunde intoemai grecescului aÙT0xpà-r(0p, pe cind [XOvoxpaTCùp — «singur stàpinitor» — este la Bizantini o poreclà datà . . . diavolului! (cf. Da Cai':, Qiossarium .. ., s v.). De asemenea limba noastrà cunoa§te a?a zisele «minàstiri de sine » sau « samovlastii » (la bizantini aÒToSé-<JTtOTa [xova<3TY]pia). Nu mai amintim cà 7ravTOXpdcTtop (:im>\pkiK4iHM) din textul Crezului este redat romineste prin « a-tot-fiitor ». (Da aceia poate G. Pesiacov traduce ca,MJApi>*a«HH prin « insu$i fiitorul »). ìn legàturà cu « singur biruitor » din Cronica anonimd, redat de Dionisie Fotino prin (xÓvoì; vixtjttj? (cf. Virtosu, p. 48), precizàm cà in veacul al XVI-lea cuvintul « birui-tor » nu insemna ca astàzi (si ca pe vremea lui Fotino) « invingator », ci « oblàduitor, stàpin » (vezi indicele Psaltirii ijcheiane, ed. Candrea). in Canea cu invdfdturd a lui Coresi din 1581
299