poeziei lui Vapfarov, din momentul atit de incordat al « luptei cu viafa » cu care autorul ifi incepe poezia, n-a mai ramas nici urmà. Pentru a realiza dinamismul versului, pentru a reda mai puternic « trinta cu vi afa », Vaptarov pune ìntrebari, dà ràspunsuri, arata urmàrile acestei inclestàri, toate acestea ii fac versul viu, dinamic.
ToraBa:	(...Atunci?
Eahh me	noBaneH,	Unul va fi doborit
e^HH me Stfle noSeflen —	unul va fi ìnvins —
H no6e;iennii ch th.	ji invinsul e?ti tu)
sau
He BHpBaui jih? He Te e crpax?	(Nu crezi oare, nu-fi este fricS ?
He noMBaMC cera, HajiH ?	N-am inceput a lupta — acum ?
                                                      Ci de veacuri)
      Tocmai aceste ìntrebari care constituie nucleul poeziei nu sint traduse, sint neglijate pur ?i simplu. Confruntind originalul cu traducerile ne vine greu sà credem cà aceasta este poezia lui Vapfarov.
     Mihnea Gheorghiu e departe de a reda frumusefea originalului. Cind traduci, trebuie sà renunfi la stilul tàu personal, la procedeele fi imaginile poetice proprii $i sà pàtrunzi in ideile, imaginile ?i particularitàfile originalului. Vorbind despre traduceri libere, Belinski arata: « Dacà insali Pujkin s-ar fi apucat sà-1 traducá pe Goethe $i lui i s-ar fi cerut sà-1 infàfijeze pe Goethe ji nu pe sine insàji». Traducàtorul nu numai cà nu fine seama de particularitafile individuale ale poeziei lui Vapfarov, dar traduce aja cum ii convine, farà sà se stràduiascà cìtuji de pufin sà se apropie de originai. De aceea, poezia lui Vaptarov, in traducerea lui Mihnea Gheorghiu ìji pierde personalitatea, combativitatea, patosul sàu fi din « ,HBy6oH » a lui Vapfarov ràmine « La trintà cu viafa » a lui Mihnea Gheorghiu, stràinà ji depàrtatà de originai.
      Jn afarà de aceasta Vaptarov are un stil concis. La el nici un cuvint nu este de prisos, ci flecare i?i are locul sàu bine precizat. ìn traducere, farà sà se fina seamà de aceasta, se adaugà lucruri de prisos, schimbind sensul originalului. Traducàtorul nu se stràduiejte cìtu?i de puf in sà se apropie de stilul originalului. Ideile ?i imaginile artistice sint redate sàràcàcios §i màrginit.
     ìn traducerea poeziei « Spania » traducàtorul nu se intereseazà de forma originalului, unente strofele, impletejte fi amestecà imaginile poetice. Este adevàrat cà in originai 14 versuri sint scrise liber (ìn strofe farà o rimà §i o metricà regulatà), dar dupà aceea Vapfarov continuà pinà la sfirjit in strofe de patru versuri. In traducere, dupà pàrerea mea, trebuie sà se fina seamà de acest lucru ji sà se respecte strofele. Atunci nu s-ar fi ajuns la o asemenea impletire, iar imaginile ar fi càpàtat un contur exact succesiv poetic. Sentimentele puternice din poezie ca dragoste de patrie, in traducere sint date oarecum descriptiv, cu completàri inutile.
      Pinà acum am analizat cele mai reujite traduceri ale poeziei lui Vapfarov $i in contrast cu eie pe cele mai slabe. In continuare mà voi ocupa de restul poeziilor traduse de alfi poefi romini. Dacà luàm traducerile lui Vlaicu Birna « Cinema », « Vom construí uzina », « Roman-tic », « Amintire », sau cele ale lui Virgil Teodorescu : « Se aud in noapte jinele » sau « Pàmint » vom simfi imediat cà traducàtorii s-au stràduit sà redea confinutul ji in acclami timp sà nu tràdeze forma. Se poate spune acelaji lucru $i despre « Istoria », « Primàvara in uzinà » — in traducerea luiMihu Dragomir, sau « Uzinà » tradusà de Aurei Covaci. Ideile, starea sufle-teascà §i sentimentele autorului in aceste poezii sint redate corect.
     Contrastul dintre natura primàverii minunate, ce sosejte cu miros de micjunele fi atmosfera apàsàtoare din fabricà, viafa grea a muncitorilor, descrisà de poet cu atit dragoste ?i partinitate, nu scapa din atenfia traducàtoarului Vlaicu Birna in poezia « Amintire ». Acelaji lucru se poate spune ji despre poezia « Pàmint ». Traducerea reu$e$te sà redea exact dragostea poetului pentru fara sa, cit ?i ideile, confinutul ?i in generai atmosfera poeziei.