Pe de altâ parte, din amintirile acelor ani, reiese cà Przedwiosnie a fàcut asupra cititorilor impresii puternice. Romanul a devenit unul din izvoarele curentului revolucionar al literaturii secolului al XX-lea. Ecourile acestuia pot fi auzite în versurile lui Wladislaw Broniewski ca Róza, sau Do tawarzyszy broni. Leon Kruczkwski serie în 1925 o opera cu titlul : Cezarego Baryky elegia na smierc Stefana ¿eromskiego2.
      Critica literarâ de azi, care s-a ocupat indeaproape de Przedwiosnie (Ewa Korzeniewska, Henryk Markiewicz, Ryszard Matuszewki) merge pe aceeaçi linie de aprecieri a puternicei forfè mobilizatoare a romanului. Cînd este însâ vorba de eroul principal, Cezary Baryka, acestuia i se gâsesc a§a de puçine calitâçi, încît se poate pune întrebarea daeâ puternica forçâ mobilizatoare a romanului se datore?te numai vaiorii sale documentare? Credem cà nu çi vom încerca sà dovedim acest lucru.
     înainte însà de a intra în analiza faptelor, vom reda pe scurt cuprinsul romanului :
      In prima parte, acçiunea se desfâçoarà în Rusia anilor premergàtori primului ràzboi mondial çi Marei Revoluti Socialiste din Octombrie. Figura centralà, în jurul câreia se împleteçte întreaga acçiune, este Cezary Baryka. Viaça acestuia este urmâritâ pas eu pas. Pârinçii sâi, polo-nezi de origine, se stabilesc la Bacu, în Rusia, unde reuçesc sâ-§i creeze o foarte bunà situaçie materiali!. Râzboiul însâ îl ràpeçte pe tatal familiei pentru multa vreme. Cezary, scâpat din chingile unei educaçii austere, lasà frîu liber firii sale independente, dornic sâ cunoascâ viaça din plin. în scurtâ vreme Cezary vine în contact cu mi§carea revolucionará muncitoreascà, devenind un adept credincios al acesteia.
      Dupa anii grei ai ràzboiului çi Revoluçiei apare tatal, Seweryn, care-1 smulge pe tînârul Cezary din focul muncii de reconstrucçie, pentru a-1 duce în Polonia, farà pe care Cezary n-o cunoçtea çi de care nu-1 lega nimic. Pe drum, tatal sáu moare §i tînârul Cezary ajunge singur ln Polonia. Aici, din cauza ideilor sale politice, este privit ca un bolçevic. Dupa ce se înscrie la facultatea de medicina din Varçovia participa, pentru scurtâ vreme, împreunâ eu ceilalçi studenti, la conflictul armat din 1920 împotriva Statului Sovietic. La sfîrçitul acestei ac{iuni, Cezary primeóte invitaçia unui coleg, pe care-1 salvase de la moarte, de a merge cu el acasà, la £ará. Acolo se îndrâgosteçte de o vâduvâ din înalta societate, care în scurtâ vreme îl înçalâ. Dezgustat de acest lucru, tînârul Cezary se reîntoarce la Varçovia pentru a-çi relua studiile. Romanul se sfîrçeçte eu intrarea lui Cezary în rîndurile miçcàrii muncitoreçti poloneze §i eu participarea lui la grandioasa demonstrare a muncitorilor, care iau cu asalt palatul prezi -dençial « Belvedere. »
     Romanul — scris în septembrie 1924 §i publicat în 1925 adicâ, puçin timp înainte de moartea autorului — oglinde§te frâmîntârile sociale din Polonia în anii de dupâ primul râzboi mondial. Unele evenimente, datele în legâturâ eu teroarea dezlânçuitâ asupra luptâtorilor comunisti sînt transpunerea unor fapte reale, a câror autenticitate a fost stabilità de Henryk Markiewicz.3 Alte fapte sînt redate însà prin prisma vederilor clasei burgheze al câror repre-zentant a fost Zeromski. De pildâ, Revoluçia Socialistâ din Octombrie e prezentatâ ca o dez-lânçuire a furiei maselor, care ameninçâ sà distrugâ civilizaçia, iar foametea §i haosul economie din jurul anilor 1917 sînt înfâçiçate ca rezultate aie revoluçiei, ç.a.
      Mergîndu-se prea departe pe urmele intençiilor §i concepçiilor autorului, poziçia eroului principal din momentul în care planul acçiunii se mutâ în Polonia poate fi interpretatâ gre§it.
      Pentru a lâmuri punctul nostru de vedere în aceastâ problemâ, este necesar sà pâtrundem, în prealabil, în viaça eroului din perioada evenimentelor revolucionare, pînà la plecarea sa din Rusia.
2	Henryk Markiewicz, «O Przedwiosniu » Z eromskiego, din lucrarea colectiva
Stefan ¿eromski, editatâ de ,,Institutul pentru cercetâri literare,,> Varçovia, 1951, p. 351 —352. Traducerea ne aparçine.
      3	Ibidem, p. 332.
242