PE MARGINEA ROMANULUI « PRZEDWIOáNIE » DE STEFAN ZEROMSKI1
     Stefan Zeromski (1864—1925) reprezintá in literatura poloná un moment de culme a creafiei de dupa anii 1890. Istoria ?i critica polonà il consideri chiar un realist mai de seamá decit Wladyslaw Reymont, autorul celebrului román — epopee a fáránimii polone, Chlopi (« Táranii »), premiat in 1925 cu premiul Nobel.
      ín operele sale de inceput, ¿eromski descrie viafa grea a {aránimii (Zmierzch (Amurgul), Zapomnienie (Uitare), careia ii opune parazitismul nobilimii. Creind personaje pozitive din lumea intelectualá (Silaczka (Atleta), PromieA (Raza) acestea pier insá in lupta izolatS pe care o due. ìn Doktór Piotr autorul supune unei aspre critici exploatarea capitalista. Románele Syzyfowe prace (« Munca zadarnicà), Ludzie bezdomni (« Oameni farà casá ») $i Popioly (« Ceñuda ») i-au adus lui ¿eromski renumele unui mare scriitor. Doctorul Judym, personajul principal din Ludzie bezdomni renunfá la fericirea personalá, pentru ca nimic sa nu-1 índepárteze de munca pliná de sacrificii, pentru imbunátáfirea soartei muncitorilor. La sfírjitul romanului silueta singuratecá a lui Judym reprezintá ineficacitatea luptei izolatá de mase .si necesitatea cáutárii drumurilor noi.
      Dupá 1905, 2eromski a scris o serie de opere literare, dintre care amintim Duma o hetmanie (« Elegie despre hatman »), Slowo o Bandosie (« Cuvint despre Bandos »), Roza (« Trandafirul »), Sulkowski, Vroda Zyeia (« Frumusefea viefii »), Wierna rzeka (« Riul credincios »), triologia Walka z szatanem (« Lupta cu diavolul »), ai càror eroi rámin nijte visátori.
     ín romanul Prezdwioénie (« ín ajunul primáverii »), Stefan ¿eromski condamná Polonia contemporaná pentru cá nu a realizat, o data cu cijtigarea independenfei, lichidarea nedreptafü sociale. Cu un puternic realism este zugrávitá vi afa fáranilor fárá pámint, a sárácimii evreiepti §i teroarea regimului polifist. Acest román pune pentru prima oará problema rásturnárii cu forfa a orinduirii existente, — fapt care a stirnit cele mai vii discucii ce s-au purtat vreodatá ín literatura poloná in jurul unei opere literare. Criticul polon Henryk Markiewicz, ín studiul sáu asupra acestui román, ne dezváluie urmátoarele : revista burghezá liberalá Wiadomosci Literackie a incercat sá goleascá romanul de íntregul sáu continui social, prezentíndu-1 numai ca pe o operà de « o inaltà valoare artistica ». Alte cercuri de dreapta au interpretat acest román ca un avertisment impotriva comunismului. Cercurile clericale i-au cerut cu tárie lui Stefan ¿eromski sá rupá definitiv cu concepfiile, pe baza cárora ji-a creat romanul ji sá serle altul, antisemit. ín fafa atacurilor organízate ale reacfiunii, ¿eromski intr-un articol de raspuns í?i renegá orice simpatie pentru comunism. Dar cind presa clericalá i-a cerut sá serie o a doua parte a romanului ín acest spirit, Stefan ¿eromski are alte planuri : « aceastá a doua parte va fi istoria victoriei lui Baryka §i a celor mulfi, in fruntea càrora a pornit spre Belvedere. »
1	Comunicare prezentatà la cercul stiinfific al catedrei de slavistica, in martie 1956.
16 — c. 420
241