Alte ori însâ actiunea impertectului este insolita de o alta acçiune globalâ, mai limitata çi exprimatà in povestire prin aorist sau prin part. prêt. a. Este o actiune paralelâ cu a imperfectului, care exprima o situatie oarecare de timp.24 Ex.: H TOKjp ckoh Ha K03-k ocraKH a cam cnauic k iioaatc = Çi-a làsat maria in car, iar el dormia in palat (209 r) in Cod. Vor. tii'Aa CKOiiMaKauu cm wt au Hi A$ina A\oa ra HOA\-kH.SiX"k = Cìnd sfîrçia se dela mere sufletul meu, domnul pomenii ». Aceastâ opoziçie ìntre actiunea scurta, limitata a aor. çi cea de durata a imperfectului este expresivâ, chiar cìnd imperfectul e format dela verbe perfective, iterative: H hao\'mhcm iiihth ii tìav k tìahihii,h KopAUAMiufCM = Çi s-a învâçat sa coasâ çi cu aceasta se hrànea (se ìntrefinea) in temnitd. (215 r.) Acfiunea exprimatà de part. prêt. a. are acelaçi caracter ca çi a aor. » H npOHfT «ahhoio h AKauiTH ORpMTiuicc fAHH'k ahIUHH 3AAT0H. Çi înnumârâ (înumârînd) odati çi de doua ori, gàsea un glaben in pjus. (209. v.).
    Cele doua acÇiuni sînt alteori simultané: H éahk<> who KpAiM iipCBKiCTK HHKTOJKê cawmihc Toy *ia$oy ksmth. = Çi cît a existât în vremea aceea nimeni nu îndrâznea sâ ia cupa aceasta (207 r.).
     Simultaneitatea poate fi fixatâ prin adverbe de timp ca : fi’Aa Ton Ad: l’Aâay HA\k BOp^ky^ cm c'k AVkHO* ro\'Hf = Atunci cîndle vorbiam, se luptau cu mine în deçert — Ps. Voron, Sau: SrAa cKOHManaiiit wt auhé a1"*» ‘"oa ra iiOArkH^pv = Cînd se sfîrçia delà mine sufletul pomenii pe domnul. (Cînt. 7). II, 8 a. Simul-taneitatea se redâ çi prin forme perifrastice de imperfect — care abundâ în limba noastrâ veche, fiind calchiate din slava.
Ex.: l^apk K-fe bo Toi’Aa paro\*MCM ck koctomhhaxh CTpdHaMH = câ împâratul era pe atunci luptîndu-se cu tarile din râsârit adicâ se lupta (Pov. Tepeç) sau : rroMi|if Etj* hoi’ki naniM = erau picioarele noastre stînd. (Ps. Voron).
    Imperfectul exprima începutul unei actiuni ex. : HapHuay* ( 3a\'apHli = ar fi vrut sâ-i zicâ — sâ-1 porecleascâ — Zaharia — dar n-au fâcut-o 26.
    Se presupune ca ìnainte de epoca istorici imperfectul era freevent atìt la verbele imperfective cît çi la cele perfective.26 In vechea slava se pâstreazâ urme rare din vechea situatie. Astfel imperfectivul verbelor perfective exprima de régula o aefiune repetatâ, distribuitivâ. în modul acesta s-au dezvoltat în slavâ verbele imperfective tipul « jati » eu imperfect. Pe de alta parte, imperfectul a disparut de la verbele perfective. 27 Textele de slavâ bisericeascâ pâstreazâ urme rare din vechea situatie.
      24	Dupa unii slavisti, imperfectul nici nu ar fi un timp al indicativului, deoarece acçiunea sa nu este în relaçie eu momentul în care subiectul vorbejte. (A. B e 1 i c, O ynompeôu epeMena y cpncKoxpeamcKOM ie3UKy, «Juin, filolog». VI. 1923 — 7. pag. 117 — 118. Si M. Stevano-vié, rpaMam. cpncKOxpeam. je3. N. Sad. 1934. pag. 407. Alçi slavisti însâ ca Al. Stoicevici aratâ freeventa întrebuinçare a imperfectului la indicativ. « 3Hmenue Aopucma u UMneptpeicma y cpncKoxpe. jes. Liubliana, 1951.
     25	A. Vaillant, PyKoeodcmeo no cmap. c/ios. H3 . . pag. 380.
     28 A. Dostil, Studie. . . p. 600.
      37 Ibidem, p. 100.
48