urechea ?i ochiul au surprins falsitáfi de ton $i culoare, únele mai u?oare, áltele accentuate, denaturind chiar sursa. Vom da in continuare citeva exemple de diferite nuanfe.
      íntr-un tablou de o excep^ionalá arta narativá, in care un urs, inconjurat ?i lovit superficial la vinátoare, aruncá turbat cu ce poate dupa « vrájmaji»: rádácini de copaci, trunchiuri, pietre, intr-o larmá asurzitoare de glasuri $i látráturi, originalul spune cam aja :
           « Rácnit-a ursul 51 ecoul umplu pádurea toatá Rácnet grozav! durere, turbare, disperare,
            Ciinii se dau la fiará, iará háita?ii strigá §i cornul suná
            Tóate din mijlocul pádurii se ridicá; unii puscaji se-ndreaptá-acolo,
            Al^ii cu miinile sint pe trágace; ?i tofi se bucurá,
           Numai Vojski strigá-amarnic cá fiara le-a scápat... » 1
      ín traducere insá, datoritá confuziei dintre douá expresii, odwodzic kurki, «a minui trá-gacele » §i odwozid, » a cára », « a transporta », rezultá cá oamenii « spre codru cará arme, ?i cheamá ?i se-ntreabá. » 2 De fapt, oamenii nu « cará arme » ci infrigura^i « minuiesc trágacele », nu « se-ntreabá » nimic, ci se bucurá cá vor izbi fiara, care insá ii va ingrozi $i pune pe fuga.
      De asemenea, sunetul de corn lansat de Wojski in pádure, dupa uciderea ursului, cu mare talent, in tonuri diferite, imitind cind urlet strident de lup, cind rácnet gros de urs, sau muget de zimbru, párea cá iese din schimbarea dimensiunilor cornului, care ín ochii celor prezenfi « aci se márea, aci se micjora », la gura lui Wojski. 3 Traducerea romineascá e aci reu$itá, dar introduce o notá falsá de búrlese, cind vorbejte de corn « deformat. . ., cind mic 5) cind umflat. » 4 Adeseori rima cere sacrificii prea mari de sens ?i de expresie.
      íntr-un loe e inseratá legenda lituanianá a Carului Mare, cu care Lucifer ar fi intentionat sá ajungá la Dumnezeu pe Calea lactee, iar arhanghelul Mihail i-a svirlit cárufa din drum, zácind ?i acuma sfárimatá printre stele.6 ín traducerea romineascá imaginea plasticá a « carului párásit printre stele » s-a pierdut, din cauza apropierii verbelor walac sif « a sta parásit » §i walic si? « a se prábuji », « a se rostogoli », pe care traducátorii 1-au avut mai la indeminá in direc^ionar. De aceea nu a rezultat o « zácere in párasire », ci o « rostogolire » a carului printre stele, 6 ceea ce este altceva fa^á de ce confine originalul. De asemenea, se folosejte pentru arhanghelul Mihail forma « Mihailá », nepotrivitá ?i comicá la locul ei in context, pentru cititor.
      Uneori nepotrivirile se adincesc denatureazá ?i mai mult sensul.
      in cartea X, unul dintre eroi, Horeszko, iarta in clipa morfii, pe JakóbSoplica ?i neputind vorbi, face semnul crucii cu mina in aer. Un devotat povestejte:
           « Stápinul din cap a clatinat; mina spre poartá a intins-o Si-o cruce-n aer a schifat, in partea unde te aflaji.
           N-a mai putut vorbi, dar semn a dat cá la iertat pe ucigaj...»
                                                                       (Dzieta, p. 299).
    1Adam Mickiewicz, Dzieta, Var$ovia, 1955, t. IV, p. 120.
    2Adam Mickievvicz, Pan Tadeusz, trad. de Mirón Radu Paraschivescu, Bucu-rejti, 1956, p. 159.
     3	Dziela, p. 122.
     4	Pan Tadeusz (rom), p. 161. Unele nepotriviri de traducere in text sint semnalári ale elevului meu, actualmente coleg 51 colaborator de catedrá, V.. Jeglinschi, care semneazá recenzia aláturi de subsemnatul. Pentru redactare, alte exemple, traduceri de versuri ji judecáfi ráspund personal (I. C. Chi{imia).
     5	Dzieta, p, 213 — 214.
     6	Pan Tadeusz, p. 255 — 256.
268