a poetului polon Juliusz Slowacki, romantic revolufionar de mare valoare : Julius Slowackir basnik-revoluciondr.
     Lucrarea care il consacra însà este aceasta despre care ne ocupfim aici. Din capul locului trebuie nienÇionat câ autorul se ocupà de ìntreaga literaturS polonà, pornind cu scrisul ìn limba latina çi terminìnd cu literatura contemporanà. Importanza operei se poate vedea si din faptul cà o noua lucrare de sintezà n-a apàrut pina acum nici in cultura polonà. Afarà de bune manuale de çcoalS, datorite unor specialisti ca Z. Libera, K. Budzyk, K. Wyka, Jan Zyg. Jakubowski, R. Matuszewski, se poate cita doar lucrarea de valoare a academicianului Julian Krzyzanowski : Historia literatury polskiej, vol. I, Varçovia, 1953, 611 p., care nu merge însâ decìt pina la sfirjitul secolului al XVIII-lea. Ce e drept, ìn momentul de fafà un colectiv lucreazà la o istorie a literaturii polone ìn zece volume (vezi « Pamiçtnik literacki », 46 (1955), nr. 1, p. 348—354). Deocamdatâ, însà polonistul ceh K. KrejCl a dat o sintezà compietà.
      Déjiny polské literatury se remarcà ìn primul rìnd printr-o informafie excelentà, atìt in domeniul literaturii polone cìt çi in domeniul literaturii europene, in generai. Autorul este un om de erudire literarà. Ìntreaga operà se bazeazà çi pe o bunà cunoajtere a problemelor de istorie economica, politica çi socialà. Se poate spune câ autorul a pus in circuiate çtiri cìt mai complete despre dezvoltarea istoricà a literaturii polone. Se gSsesc date nu numai despre marile figuri literare, consacrate pinà aci, dar çi despre cele care in chip auxiliar ìmplinesc tabloul literar, prin ideile §i participarea lor in procesul de dezvoltare al literaturii. Nu e de mirare cà K. KrejCi dà atenfie ìnceputurilor de cercetare ale culturii folclorice. Astfel, se ocupà de activi-tatea ìntìiului mare folclorist polon Zorian Dotçga Chodakowski (1784—1825), de cercetârile lui Al. Sapieha (1770—1812) la slavii de sud-vest, in domeniul culturii ÿi literaturii populare, de iniçierea studiilor de arheologie popularà slavâ, datorità lui W. Surowiecki (1769—1827), continuate mai pe urmà de Safarfk, etc. De fiecare datà, autorul gâseçte corespondença sau face comparaci cu activitâçi sau realizàri similare din istoria poporului ceh (Jan Kollàr, J. Dobrovskÿ, etc.) sau a altor popoare europene. Lucrarea nu are aspectul unui manunl compartimentât didactic, ci al unui tratat, care urmâreçte in desfàçurare naturala mersul literaturii polone, propulsata de diferiti factori de naturâ socialâ çi culturalâ.
      ìn al doilea rìnd, prof. K. Krejòi s-a apropiat de literatura polonà cu discernàmìnt çi înçelegere, descoperind « patriotismul cald », de care e animata, çi lupta pentru libertatea poporului, mai aies dupà ìmpàrfirea Poloniei. Autorul este un umanist, care nu pierde din ochi ansamblul çi amanuntul. Nu s-ar putea gàsi lipsuri esentale acestei lucràri. Neìnsemnatele lipsuri de amànunt, indicate de recenziile polone (J. Krzyzanowski, in « Nauka polska », II (1954), nr. 2, p. 190— 197 ; Z. Libera, in « Pamiçtnik litaracki », 45 (1954), nr. 4, p. 595—603 ; Al. Zyga, in « Przeghld Zachodni », XI (1955), p. 275 — 280), nu pot vorbi prea mult aici. De altfel, recenziile recunosc meritele mari ale lucràrii. Sìnt insà cìteva chestiuni care dau de gìndit principiai.
      Este vorba, in primul rìnd, de periodizarea nouà a literaturii polone, problema periodi-zàrii interesìnd, de fapt, toate literaturile. Autorul incearcâ o ìmpàrfire pe baze marxist—leniniste clasind literatura polonà in patru mari perioade : literatura perioadei feudale de la ìnceputuri (sec. XIII) çi pînâ la 1754, literatura perioadei de descompunere a feudalismului çi de naçtere a capitalismului, care Çine pînâ la insurecçia polonà din 1863; literatura din perioada capita -lismului propriu zis, càreia ìi pune capàt in 1918 çi ultima perioadà, de dupà 1918, a unei lite -raturi ìntr-o « Polonie burghezà », in care se duce lupta pentru o « Polonie socialista ». Ìmpàr-çirea aceasta a fost acceptatà de istoricii literari poloni, cu unele mici rezerve. Libera crede cà nu e just sà se lege mecanic procesele de artà cu cele economice. Zyga se întreabâ de ce in perioada capitalismului nu s-a introdus çi literatura dintre cele douà ràzboaie etc.
      Trebuie sà spunem cà autorul a incercat un compromis çi in linii mari granicele periodi-zSrii sale cad peste unele din granitele vechii periodizàri, care stabileçte însâ mai multe epoci de dezvoltare literarà. Deci, in ramele noii sale istorii literare intra ìntr-o nouà sudare vechea
309