fie importante çi folositoare çtiinçei sovietice. Astfel: studiul PaccyMcdenue o .'UUKC CaeeuHoü KHUÌU (1898*-1899) este o lucrare capitala în domeniul cercetàrii paleografiei çi foneticei textelor slave vechi, iar Eo/iohckuh ncanmbipb( 1906) este cea mai bunâ descriere de pînâ acum a limbii unui text slav medieval. în sfîrçit, YneÔHux pyccKoü na.ieoepatfiuu (1918) se situeazS în rîndul celor mai bune lucrSri în domeniul paleografiei ruse. însâ V. N. Scepkin n-a perceput raportul dintre diferitele fenomene aie limbii, n-a sesizat în cercetârile sale importanza limbilor literare slave contimporane, a acordat foarte pufinS importanza lexicului çi semasiologiei çi a ocolit studiul sintaxei.
      Totuçi, V. N. Scepkin „aparçine acelor învàtaçi ruçi, serie — S. B. BernStein — de dinaîntea Marei RevoluÇii din Octombrie, care au jucat un mare roi în dezvoltarea çriinÇei sovietice. Mare lingvîst al vremiî sale, autor al unor cercetâri originale în domeniul limbilor : slava veche çi bulgara, paleograf cunoscut, istorie al artei bizantine çi ruse vechi, editor temeinic de texte slave, cunoscStor adîne al literaturilor slave, organizator al secçiei manuscrise din Muzeul Istorie — Scepkin a lâsat o adîncâ urmâ în istoria çtiinfei ruse, în istoria universitari din Moscova, de care a fost legatS întreaga sa viaçS”.
                                                     Damian P. Bogdan
★
     P. JA. CERNYH, OiepK pycKOH HCTopjmecKOM jieKCHKOJiorHH. flpeBHepyccKMM nepxoa
(Studiul lexicologiei istorice ruse. Perioada veche), Editura Universitari din Moscova, 1956j în -8°, 243 (244) p.
     E vorba de un manual pentru studenyi de la FacultSçile de çtiinÇe juridice, economice çi filologice, începe cu o introducere care cuprinde, între áltele, momentele principale aie dezvoltârii lexicologiei istorice ruse çi ce se înçelege prin lexicologie (p. 3 — 23). Urmeazà apoi: Lexicul slav comun fi dezvoltarea lui în epoca rusâ veche (p. 24 — 93) ca grupe lexicale de baza fund : Omul, oamenii, lumea animala, natura (moartá), munca, cultura materialá çi spirituals (hrana, îmbrScamintea, locuinça, etc.). Capitolul urmàtor se ocupa cu Fenomenele dialectale ale epocii slave comune çi Lexicul comun slav ràsàritean (p. 94 — 96). Apoi urmeazS: Fenomenele lexicale aie perioadei ruse vechi fi Epoca Rusiei kieviene (p. 97 — 183). Si însfîrçit ultimul capitol: Schimbdri în componenfa vocabularului limbii ruse din sec. al XVI-XVII-lea (p. 184 — 239). Lucrarea se încheie cu o listS a prescurtSrilor folosite în cuprinsul lucrSrii çi eu obiçnuita tabla de materii. Deçi cartea are ca subtitlu Perioada rusâ .veche ea cuprinde, çi date privind lexicología rusS din sec. al XVI-XVII-lea. Cartea prof. Pavel Iakovlevifi Cer-nyh a fost recenzatà de A. V. Isaienko („Voprosy jazykoznanija”, 1957, nr. 3, p. 119—127) care semnalînd unele lipsuri mai aies în ceea ce priveçte etimologia cuvintelor dar çi nume-roase greçeli de tipar, serie cS lucrarea a fost întîmpinatâ eu mult Ínteres nu numai de învS-ça{ii sovietici ci çi de cei de peste hotare.
     Dupa cunoçtinça noastrS, lucrarea lui P. la. Cernyh este primul manual de lexicologie istoricS rusS çi acest fapt pozitiv noi îl subliniem eu toatâ tSria, iar finînd seama çi de observable lui A. V. Isaienko, lucrarea poate sluji de îndreptar pentru similare lucrati.
                                                     Damian P. Bogdan
★
     Vznik a pocátky Slovanu (Aparifia fi inceputurile slavilor), Editura Academiei ceho-slovace de çtiinçe, Praga, 1956, I, p. 290.
     Volumul acesta a tost publicat de Institutul slav din Praga çi constitue o continuare, pe linia cercetarilor lui L. Niederle. în 1953, a apàrut in traducere cehá cunoscuta lucrare a lui Niederle: Manuel de l’antiquité slave (Paris, I, 1923, L'Histoire; II, 1926, La civilisation), care e o admirabilS introducere în studiul arheologiei slave. însâ, dupS ultimul rSzboi mondial, cercetârile arheologice privitoare la etnogeneza slavilor au luat un avint neobiçnuit.
320