la cazurile redimite ca fiind de gen personal, de càtre Qramatica limbii Tornine de sub auspiciile Academiei RPR.
    ìn primul rind, e de fàcut o observare generala fi anume cà numele proprii pàstreazà in flexiunea lor fi in constructìi sintactice forme vechi de limbà, spre deosebire de numele comune. Faptul este valabil pentru diferite limbi. Limba polonà, de pildà, pàstreazà in nume proprii un vechi locativ plural ìn — ech (we Wloszech, na Wegrzech, etc.), defi el este dispàrut de mult din limba curentà, fiind inlocuit cu - ach (w miastach, o robotnikach, etc.) Teoriile construite pe baza numelor proprii nu pot fi deci atit de rezistente, pentru situala limbii cúrente. Apoi dacà se spune Floarea, Floarei, alàturi de fórmele comune floarea, fiorii, in alte cazuri ca Leana, Leanii, notate de Qramatica limbii romine, ìn popor se aude mai des Lenii fi nu Leanii.
     ìn privinta constructiilor de acuzativ cu prepozitia pe, observàm cà eie se folosesc nu numai pe lìngà nume de persoane, ci fi pe lingà nume de animale, au deci caracter animai. Se aude curent : « Oaia nu-1 lasà pe miei sa suga », alàturi de « oaia nu lasà mielul sà suga ». De asemenea, se zice « Boul 1-a lovit pe cal » fi nu « boul 1-a lovit calul », de unde fi « boul 1-a ìmpuns pe cal », defi in cazul acesta, prin ìntelesul special al verbului, e ciar de partea cui se aflà actiunea. ìn fond, constructia acuzativului cu prepozitia pe nici nu se putea limita numai la persoane, fiindcà ea s-a nàscut din nevoia precizàrii, obiectului animat, atunci cind acuzativul fi-a pierdut semnul distinctiv fata de nominativ (deci obiectul fata de subiect) fi cind n-a mai fost pàstratà nici ordinea subiect — verb — obiect. « Fratele 1-a vàzut unchiul » era fi este tot afa de neclar, ca fi « boul 1-a lovit calul ». Introducerea constructiei cu pe este paralelà, ca istorie, cu folosirea formei de genetiv cu functie de acuzativ ìn limbile slave : « ojciec widzial syn », de pildà, a trebuit sà devinà, pentru claritatea sensului, « ojciec widzial syna ». Revenind la constructiile analitice cu prepozitii, eie ìnlocuiesc deci sau intàresc (fi nu numai in situala acuzativului), func^ia neclarà, insuficientà a terminatici. Terminala dispare uneori, dar nu dispare functia cazului, necesar de intàrit cu o prepozitie. Din acest punct de vedere, o problemà pasionantà este aceea a siste-mului analitic al limbii bulgare fi a existentii sau inexistentii cazurilor, cu discutii vii in lingvistica bulgara, mai ales ìntre Lubomir Andreicini8 fi A. Teodorov-Balan. 26
    Afa dar, constructia acuzativului cu pe nu este legata de nume de persoane, ci de nume de fiinte.
     ìn cazul constructiei genetiv-dativ cu lui, este adevàrat cà aci avem o nuan^à de persona], defi, in forme populare, constructia apare fi pe lingà nume de animale, dupà cum vom ìncerca sà aràtàm ìn altà parte. De asemenea, vocativul in - e la masculin (frate, cumnate) fi ìn - o la feminin (fetito, iubito), ca fi
“Lubomir Andreicin, K.t>m ehnpoca 3a anaAumuHHua xapa.Km.ep na cmpeM-
ennun E'bJizapcKU e3UK in « Btlgarski ezik », II (1952), p. 20 — 35.
24	A. Teodorov-Balan, BuAzapcKO CKAOHenie, ibidem IV, (1954), p. 41—61.
39