Cu totul altfel e destinul lui Foma Gordeev. Dar §i acesta ajunge in postura Je « oblicitel », ajunge sá-?i satisfacá pofta sfidind pe « stápinii vietii » $i arun-cindu-le ín fatá ce crede §i ce $tie despre flecare. Insá numai dupa ce — ca urmare a orgiilor §i a frámintárilor chinuitoare care-1 mistuie — incepe sá fie scirbit ,de propria existenta, adicá atunci cind ajunge ín situaba de a nu mai crede ín nimic, de a nu mai a§tepta nimic.
     In « viligiaturi?tii », Suslov, da pe fatá cinismul ascuns al majoritátii perso-nagiilor (cu ilustrul §alimov in frunte) numai pentrucá se imbatá: «Dracu sá-1 ia ! Da, adineaori am avut o discutie. . . Dar tóate astea nu-s decit mofturi. . . Cunóse asta. Eu insumí faceam cindva filozofie. §i eu am folosit la vremea mea tóate cuvintele la moda $i §tiu cit pretuiesc. Conservatorism, intelectuali-tate, democratie.. . §i cite áltele. Tóate nu-s decit vorbe goale. . . minciuni! Inainte de orice, omul este o specie zoologica, asta-i adevarul. Dumneata o §ti prea bine! $i oricit te-ai schmonosi, nu poti ascunde cá vrei sá mininci, sá bei... $i sá ai o femee... La asta sá reduce tot adevarul ». . . Depánind tirul ac{iunii, Gorki ne ajutá sá intelegem cá, vorbind a§a, Suslov dá de gol, de fapt, convingerile escunse ale tuturor « viligiaturi^tilor », cu tóate cá ín aparenta ei il dezaprobá, nu insá in fond, ci pentru cá « a luat-o razna », « a exagerat», etc.
     Adeváruri ca cele pe care le proclamá « la betie » Suslov nu se dau de gol, pentru cá aceia care le impártanse sint oameni cu situatie, se tem sá-$i arate adevárata fatá. In schimb, Vías, dupa propria-i recunoa^tere, e un om « ratat », un inráit care urá§te crunt lumea din jur §i toemai de aceea simte o plácere nebuná sá o scandalizeze cu adevárurile §i aforismele sale. Cind sora sa, Varvara, ii reprojeazá acest obicei, Vías ráspunde: « Nu-mi place sá vadá ?i altii c á nu mi-e bine». §i mai sincer e cu Maria Lvovna: «Toti oamenii á§tia... nu-i iubesc... nu-i respect; sint jalnici, márunti, parcá ar fi ni§te tin^ari. . . Nu pot vorbi serios cu ei. . . imi provoacá o dorintá josnicá de a má schimonosi, insá de a má schimonosi pe fatá, mai cinstit ca ei. . . Capul mi-e parcá imbicsit cu tot felul de lucruri vechi, inutile. . . Imi vine sá gem, sá injur, sá má vaiet...» §i mai departe: «N-ai sá crezi. . . uneori am o pofta nebuná sá-i jignesc cu ráutate de la obraz. . . » .. , Si de fapt ce altceva face atunci cind cítente cunoscutele-i versuri sfidátoare?
    ín Via\a lui Clim Samghin, o serie de personagii, care in mod normal ar fi trebuit sá-§i ascundá convingerile cinice, nu o fac totu§i din cauza acelui sentiment, de « clátinare a pámintului sub picioare » care ii incearcá pe toti, pe másurá ce « spectrul » revolutiei se apropie, in pofida jalnicilor lor impo-triviri. Pentru toti ace§tia dronov-i cinismul e un refugiu in care sperá sá scape de « blestematele probleme » ale timpului. Dupa cum tot ín « indiferenta cinicá» fatá de viatá cautá sá se refugieze §i Conovalov §i Emilian Piliai §i Celca§ §i atitia alti vagabonzi atunci cind cite o amintire frumoasá, cite o faptá buná, generoasá, cite un ecou al unei altfel de vieti, ii lumineazá dintr-odatá existenta ?i ei vád, dureros de ciar, cit de intinatá este ea, aceastá existenta.
88