Spre deosebire de alçi traducâtori romîni, Gheorghe Dinu cunoaçte bine limba bulgarâ, totuçi el nu acordâ întotdeauna atençia cuvenitâ problemei redârii semniflcaf ici çi sensului, pe care il au cuvintele in original. Iatà de pildâ cum traduce doua versuri din cunoscuta poezie «Spania » :
              EflHa 3aJiy6eHa njiaTa	O çarà pierdutâ
Ha pHUapH H Ha H;iaxa	a cavalerilor çi a podiçurilor
      în traducere sunâ astfel:
                                  O	pira pierdutâ pe undeva
                                     O	farâ de cavaleri ÿi intinse
      Cuvintul « njiaaa » din versul al doilea tradus eu « intinse », o noçiune prea generala çi care nu spune nimio cititorului. S-ar fi putut traduce « platouri, podiçuri », redînd exact configuraçia geograficà a çàrii descrise. Prin « imaTa » çi « pnqapH », Vapçarov a redat coloritul national al poeziei, lucru de care Gheorghe Dinu n-a {inut seamâ. Pentru a sublinia atitudinea sa fafâ de « Spania », chiar de la început poetul répéta insistent: « Ce eçti tu pentru mine?». Acesstâ repetare, acest leit motiv îçi pierde din putere, din expresivitate, fiind înlocuit în traducere cu o întrebare, care râstoarna complect sensul din original : « Ce çtiam eu despre tine? » Chiar momentul, în care poetul îçi exprima dragostea sa façâ de Spania de azi, este slab, palid în transpunerea lui Gh. Dinu.
      Pe aceiaçi temâ de luptâ, pentru eliberarea Spaniei, este çi poezia « Cîntecul tovarâçului ». în traducere, conçinutul poeziei este redat exact. Din punct de vedere al formei artistice, traducâ-torul se strâduieçte sà fie cît mai aproape de original, lucru care îi reuçeçte numai partial. în ambele poezii, se vede ciar câ traducàtorul a dat mai multà atençie conçinutului, sau mai exact, ideilor exprimate de autor, decît formei artistice. Aceastâ lipsS se întîlneçte în toate traducerile lui Gh. Dinu.
      Versul vapçarovian este dinamic, scurt çi foarte simplu. în aceastâ conciziune a versului, sînt cuprinse multe imagini poetice. Nefinînd seamâ de ritmul originalului, versul a devenit greoi în traducere. Lipseçte stilizarea, faptele sînt redate mai mult narativ çi descriptiv, nu prin prizma sentimentelor, emofilor autorului.
      Vapfarov e însufleçit de o puternicâ credinçâ în viitorul luminos al lumii. El viseazâ la o viaçà noua, « viaçâ mai frumoasâ ca un cînt », la ziua « cînd pâmîntul se va scutura de otrâvitul mucegai », viseazâ la ziua libertâçii. Ca mârturie avem poezia « Scrisoare (îçi aminteçti)» apârutâ tôt în traducerea lui Gh. Dinu 4. în unele locuri traducàtorul se strâduieçte sâ redea patosul lui Vapçarov, força cuvîntului sâu. însâ se {ine prea aproape de original, nu {me seama de tópica fazei romîneçtii çi traducînd unele expresii bulgâreçti ad litteram ajunge la forme greoae nestilizate eu toate câ sensul este redat exact. în alte locuri traducàtorul întrebuinçeazâ expresii strâine stilului vapfarovian : « Dupâ aceea, dupa aceea », pe cînd Demostene Botez în traducerea sa din 1952, din culegerea « Poeme » spune: « çi apoi, apoi » 5 expresie mult mai concisa, pàstrînd astfel dinamica versului. Sau întîlnim inexactitâçi ca : jienKaB MpaK (întuneric lipicios) tradus eu « plicticos amurg ». Poetul vrea prin aceastâ expresie « întuneric lipicios », alegoric sâ ne înfâçiçeze întunericul çi mizeria care domnea în mijlocul marinarilor. Ca sâ dea
o	notâ superlativâ acestei situaçii el atribuie substantivului — întuneric — adjectivul lipicios çi astfel imaginea poética devine foarte plasticâ. Redînd în traducere prin « plicticos amurg » e eu totul inexact.
      Vapjarov în poeziile sale întrebuinçeazâ un stil foarte concis çi în acelaçi timp bogat în figuri poetice. Numai în cîteva cuvinte el ne înfâfiçeazâ o serie întreagâ de tablouri eu un bogat
      4	« Revista literarà, » 1947, Nr. 16, p. 5
     5	N. I. V a p ( a r o v, Poeme « Scrisoare » ESPLA 1952.
252