R E C E N Z I I
     ADAM MICKIEWICZ, Pan Tadeusz sau ultima incàlcare de pàmìnturi in Lituania,
traducere din polonà de Miron Radu Paraschivescu, Editura de stat pentru Literaturà ?i Arta, Bucurepti, 1956, 464 p.
     Este prima traducere integrala a celebrului poem, realizat la Paris, dupa emigrare, de Adam Mickiewicz. Pan Tadeusz constituie, in fond, o culme a literaturii universale, iar sub raportul coloritului cu slove s-ar putea spune cà n-are egal.
      De aceea, o traducere integrala in romine?te nu poate fi decit salutata. Prin traducerea capodoperelor universale se malfa cultura literarà a fiecàrui popor. Prin traduceri bune are de cìjtigat limba literarà, caci se face mereu efortul de a prinde, in asociafii noi de expresie, imagini §i tablouri specifice originalului. Traducerea e o nouà creafie, cu o alta paletà.
     Traducàtorul romin, poetul Miron Radu Paraschivescu, s-a stràduit amar de ani sa trans-punà poemul lui Mickiewicz in rominejte. Munca acesta farà preget ii face cinste $i a fost cinstità. A rezultat o traducere care dà o idee de ce inseamnà originalul Pan Tadeusz ?i care ocupà astàzi un loc de merit.
      Dar cind traducàtorul socotejte cà s-a putut « familiariza cu spiritul ?i culoarea limbii folosite de Adam Mickiewicz », prin « tàlmàcirile fàcute cuvint de cuvint de càtre tovaràjii Elena Eftimiu pi Dan Telemac » $i cu ajutorul unui dicfionar polono-romin, e aci poate un adevàr §i anume frumusefea creafiei lui Mickiewicz care ràzbate $i in traducere bruta, dar e ji
o	iluzie. Cuvintele in dicfionar sint moarte. Eie imbraca de fapt pentru traducStor nuanfele corespondenfelor in traducere, cind in realitate au forma pi culoarea lor, care nu pot fi percepute decit cunoscind bine tonurile limbii poetice respective. Altfel, e ca ji cum am spune cà din firìitul unui violonist incepàtor infelegem muzica simfonicà a lui Beethowen, iar din baterea cu un deget a clapelor de pian nocturnele lui Chopin.
      Aici stà de altfel cheia marilor traduceri : cunoajterea perfectà a limbii originalului. Traducàtorul trebuie sà se impregneaze perfect de sensul ?i arta operii pe care o traduce. LucruI acesta nu se poate face prin intermediari, oricit de mare ar fi talentul traducàtorului. Folosind
o	anumità imagine, literatura trebuie sà fie (cel pufin in unele cazuri) ca muzica, iar traducà-torii ca nijte poefi ai baghetei, care trec fondul de idei ?i tonuri dintr-o tonalitate in alta pi dintr-un mod de exprimare in alt mod de exprimare. Rezultà adesea noi armonii, la care citi-torul vibreazà impresionat.
     Negrejit, cele de mai sus sint teoretizàri. Poetul Miron Radu Paraschivescu a realizat cit se putea realiza de un poet, neputind percepe direct originalul. Se simte totuji efortul de a capta in slove rominejti dinamismul narafiunii, momentele nostalgice, sau colorimi specific tablourilor din Pan Tadeusz> in care Mickiewicz exceleazà. Ca specialist insà, poate mai mult decit ca simplu cititor, am urmàrit traducerea cu originalul in minte ?i pe masà. Nu odatà
267